ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Intrăm astăzi într-o mare sărbătoare creștină, dacă este adevărat și mai sus de noi că părinții sunt la loc de cinste, ei definind viitorul în termenii cei mai preciși. Nimeni nu este mai presus de Dumnezeu, așa cum nici Dumnezeu nu este mai presus de moartea fiecăruia dintre noi. Relația cu Tatăl Nostru se consumă numai în această lume, pe când în lumea cealaltă, chiar dacă unora dintre noi le va fi mult mai bine, fiind selectați în lumea celor drepți, nici o mărturie nu ne-a dat de știre că ceea ce ni se spune nouă că ni se va întâmpla în iad sau în Paradis chiar așa va fi. Nu suntem urmașii lui Toma Necredinciosul, doar că Fiul Domnului nu a ezitat să facă câteva minuni pentru ca și acesta să-l recunoască drept trimisul lui Dumnezeu pe Pământ. Și, tot aici pe Pământ, Iisus Hristos s-a născut, să fie perceput de pământeni ca unul de-al lor, să-i dea posibilitatea unor cunoașteri mult mai profunde decât cele pe care le-ar fi obținut din fel de fel de povestiri. El a fost perceput de muritori ca fiind Învățătorul, cel care le aduce un gând nou, un gest nou, un viitor întru bucurie și mântuire, o iubire  cu ajutorul căreia să reușească să pășească și dincolo de moarte.

Un astfel de mesager, venit din mijlocul lor, nu putea decât să fie născut din mamă muritoare sau cel puțin așa s-a prezentat la începuturi Maria, fiica lui Ioachim și a Anei, Fecioara Maria care l-a născut pe Iisus din Nazaret, a fost ”smulsă” de misiunea ei dumnezeiască dintr-o căsătorie ce nu fusese încă ”urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei”. Specialiștii spun că Maria nu era logodită cu Iosif din Nazaret, pentru simplu motiv că în acele vremuri la evrei nu era acest obicei. Vorbim despre soț și soție, care nu și-au organizat încă ceremonia de consumare a căsătoriei.

”Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august („Sfânta Maria Mare”), sărbătoare care se numește oficial în biserica romano-catolică „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar în bisericile ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului”. Recent biserica anglicană a introdus „Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria” pe aceeași dată.

O altă corectură care ne așează mai bine cu picioarele pe pământ se referă la mitul fecioriei Mariei care, chiar dacă a fost fecioară, l-ar fi născut pe Iisus. Din nou traducerile din ebraica veche sau din greacă ne-au jucat feste. Cuvântul tradus inițial prin fecioară se regăsește mult mai bine în înțelesul cuvântului adolescentă.

Chiar și așa miracolul de a fi mama celui are a reușit să ne izbăvească, să ne arate calea cea dreaptă, să ne împace cu umilința și mai ales cu mântuirea prin iubire dumnezeiască a păstrat în jurul Fecioarei Maria unul dintre cele mai puternice energii, astfel încât mama lui Iisus Hristos nu are cum să fie doar un actor principal al creștinismului. Ea există cu aceeași foră cu care există o mamă pentru copilul ei, cu aceeași forță cu care o mamă se sacrifică, dacă viața copilului i-o cere, indiferent dacă vorbim despre oameni sau despre necuvântătoare.

”Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli) și altele. Calitățile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului:

„Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată, și maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”

Fecioara Maria, Maica Domnului, a pus stăpânire pe nu mai puțin de încă șase sărbători, dintre cele mai importante din calendarul creștin.

”Adunarea [credincioșilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu pe 26 decembrie; Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie; Izvorul Tămăduirii în  Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paști; Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie; Punerea în raclă a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului la 2 iulie; Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august”.

Astăzi, de ”Adormirea Maicii Domnului” avem șansa de a ne mai lumina la față, de a ne mai întreba dacă avem capacitatea de a privi în față chipul lui Iisus Hristos de dinainte de Răstignire, gândindu-ne că suntem priviți, la rândul nostru, de mama acestuia, de Fecioara Maria.

ADI CRISTI