O gravură din 1785, al cărui autor nu este identificat, dedicată lui Crișan, unul dintre liderii Răscoalei din Transilvania din 1784, este Exponatul lunii februarie la Muzeul Național al Unirii (MNU) Alba Iulia, demers prin care se urmărește aducerea sau readucerea în atenția publicului a unora dintre cele mai importante bunuri din patrimoniul instituției.

„Exponatul pe care-l propunem este o achiziție nouă a MNU, de o săptămână și jumătate, o gravură de epocă”, a declarat, miercuri, la vernisajul mini-expoziției, directorul general al muzeului, Gabriel Rustoiu. Piesa, veche de 232 de ani, a fost achiziționată de muzeu de la un anticariat din București.

La rândul său, muzeograful Tudor Roșu a opinat că este „un lucru excepțional” că piesa a intrat în colecția MNU.

„Este o piesă deosebită. Mai există două imagini similare, din care una păstrată la Biblioteca Academiei Române din București, iar alta la Muzeul Național din Budapesta, înfățișându-l pe cel de-al treilea lider al Răscoalei de la 1784, pe Crișan. După cum bine se știe, imediat după prinderea lui Horea și Cloșca și, ulterior, Crișan, o serie de gravori, desenatori, pictori s-au deplasat la Alba Iulia pentru a realiza portretele liderilor Răscoalei. Sunt vreo 40 de nume identificate. (…). Au apărut însă în același timp și alte reprezentări, mai mult din imaginație. (…). În cazul de față, gravura pare una veridică. Îl reprezintă pe Crișan așa cum îl prezintă sursele istorice”, a declarat Tudor Roșu.

Astfel, Crișan este reprezentat purtând o căciulă foarte înaltă și cu un panaș foarte bogat, o mantie și o cămașă țărănească, niște pantaloni care ar putea fi orășenești și un element mai degrabă ciudat, sandale în picioare, care seamănă cu cele romane.

„Are niște mustăți foarte mari, are un moț specific Munților Apuseni, coada peste urechea stângă. Este foarte înarmat — era cel mai înarmat dintre liderii răscoalei, potrivit surselor epocii — cu pumnal, pistol, sabie, pușcă și un topor. (…). Este însoțit de un câine masiv. Sursele spun că el apărea mereu însoțit de câinele său. După cum arată ar putea fi un câine care aparține unei rase azi dispărute, Bullenbeiser, din care provine Boxerul german”, a explicat muzeograful.

La baza gravurii se află o inscripție în limba germană, a cărei traducere este „Crișan Gheorghe, conducător al rebelilor valahi, care în 10 februarie 1785 a fost capturat”. De precizat că data menționată este una greșită, acesta fiind prins la finele lui ianuarie.

Imaginea este una destul de realistă, în conformitate cu alte portrete sau descrieri ale lui Crișan, dar existând posibilitatea să aibă și elemente fanteziste.

Gravura „Crișan cu câine” este una în aramă și are dimensiunile 10,5X15,5 centimetri.

Doi dintre liderii Răscoalei, Horea și Cloșca, au fost prinși la 27 decembrie 1784. Aceștia au fost duși, sub escortă, la Alba Iulia, unde au fost închiși separat, pentru a nu putea comunica unul cu altul. Crișan, pe numele său Marcu Giurgiu, care avea 52 de ani, prins ceva mai târziu, în 29 ianuarie, a fost închis într-o locație care se găsea pe amplasamentul actual al Catedralei Reîntregirii. Crișan a răspuns destul de deschis la un prim interogatoriu, spre deosebire de Horea și Cloșca, aceștia negând și vorbind doar despre nevinovăția lor, așa cum s-au înțeles prin periplul lor prin munți. Istoricii sunt de părere că cei doi credeau că puteau amâna astfel sentința, gândindu-se poate că au să fie duși în fața împăratului, unde să se explice. Izvoarele spun că lui Iosif al II-lea însuși îi trecuse la un moment dat prin minte să-i aducă la Viena.

În ceea ce privește interogatoriul lui Crișan, care a răspuns la 47 de întrebări, acesta s-a întrerupt după ce mai mulți membri ai comisiei s-au îmbolnăvit. La 13 februarie, Crișan s-a spânzurat cu sfoara sau cureaua de la opincă. O altă variantă este că s-ar fi sugrumat cu tivitura cămășii și cu o piatră. Cadavrul său a fost târât a doua zi la locul de osândă, unde călăul i-a tăiat capul și i-a despicat corpul în patru, procedându-se la răspândirea bucăților în mai multe sate.

În ceea ce îi privește pe Horia și Cloșca, în 28 februarie 1785, cei doi au fost duși la locul execuției, Dealul Furcilor, urcați în câte un car și însoțiți de un escadron de cavalerie din Toscana și de 300 de pedestrași. Potrivit sentinței, celor doi trebuia să li se frângă cu roata toate membrele, iar corpurile să fie tăiate în patru. „Capul și părțile corpului să le fie duse să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârșit cruzimile cele mai scelerate, iar inimile și intestinele lor să fie îngropate la locul supliciului”, se arăta în sentință.