Există şi în instituţiile statului o şleahtă de neaveniţi, chiar dacă ei se recomandă a fi diriguitorii mediului academic. ARACIS este o instituţie ce se doreşte a fi demnă de întregul respect pe care îl solicită cei care reglementează şi veghează respectarea legii în acest domeniu, atât de deficitar României, privind „asigurarea calităţii în învăţământul superior”.
Astfel, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), are la bază 14 acte normative, Legi, Hotărâri de Guvern şi Ordine ale Ministrului, care-i legiferează activitatea (SIC!). Independenţa pe care lege i-o asigură lasă la discreţia ARACIS „să taie în carne vie”, existând pericolul real de a face o altfel de lege în acest domeniu, o lege arbitrară, „scrisă” de interesele ascunse, de jocurile de glezne, de „indicaţiile preţioase” ale celor din umbră care nu trebuie să ne ascundem, au interese majore în acest domeniu, deficitar sub aspectul calităţii reale în învăţământ, dar înfloritor mai ales al celui de afacere propriu-zisă, dacă este „atent ajutată pe piaţă”. Cu ajutorul ARACIS aici se poate câştiga mai mult din învăţământ decât din traficul de droguri sau din prostituţie. Afirmaţia ar putea fi clasificată la categoria afirmaţiilor şocante, doar că ea nu face altceva decât să reflecte atracţia acestui „borcan de miere” de capacul căruia răspunde chiar ARACIS. Cei de aici stabilesc dacă poate fi deschis sau dacă rămâne un simplu borcan închis.
În fond, marile suspiciuni patronate şi mai ales influenţate de cei care sunt plătiţi să pună accentul pe calitatea reală a învăţământului superior şi nu pe calitatea comenzilor politice sau de altă natură, ţin astăzi de preluarea unor decizii şocante ale vechii conduceri ARACIS.
Noua conducere, asigurată de prof.univ.dr. Ioan Curtu, de la Universitatea „Transilvania” din Braşov, în calitate de preşedinte, de prof.univ.dr. Adrian Miroiu, de la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti, în calitate de vicepreşedinte, şi de prof.univ.dr. Mihai Aristotel, de la Universitatea „Româno-Americană” din Bucureşti, în calitate de secretar general, este pusă în situaţia de a prelua şi petele grosolane ale celor care au venit în inspecţie la Iaşi, de exemplu, evaluând după cum le era setat programul intereselor ascunse, căci altfel nu se explică rezultatele pe care le-au făcut publice pe sit-ul instituţiei faţă de o instituţie de învăţământ superior ieşean, cu o vechime considerabilă, de 23 de ani dedicaţi învăţământului superior.
Preşedintele acestei instituţii de învăţământ superior de la Iaşi mi-a mărturisit că îi este pur şi simplu frică să mai întreprindă ceva, după ce a depus la ARACIS o contestaţie, în care nu a avut cum să scrie că „desantul care a sosit la Iaşi”, la finalul anului trecut, a fost unul dresat să vadă numai negru, chiar şi atunci când îşi privea propriul suflet. Acest act de dresură a ajuns să pună pe masa actualei conduceri ARACIS un raport nu numai tendenţios, neconform cu ceea ce se vede cu ochii liberi, dintr-o simplă privire, care a atacat frontal fibra acestei instituţii de învăţământ superior din Iaşi, al cărui nume nu-l voi face public deocamdată, atâta timp cât am declanşat deja o anchetă jurnalistică la ARACIS,pentru a demonstra care au fost interesele celor sosiţi la Iaşi, atâta timp cât aceştia s-au comportat astfel încât să îndeplinească un scenariu de dinainte scris.
În actuala structură de conducere, universităţile ieşene nu au reuşit să dea decât trei specialişti, din care doi în Comisia Consultativă, iar cel de-al treilea ca membru în Comisia de Acreditare. În rest, abundă nume de la universităţile din Bucureşti, Galaţi, Cluj, Craiova, Braşov. De exemplu, marile suspiciuni apar chiar din ciudata reprezentativitate a componenţei celor două comisii ale ARACIS, Comisia de Evaluare Externă şi Comisia de Acreditate. Astfel, în prima comisie, de exemplu, numărul membrilor aparţinând Bucureştilor (3) este egală cu cel al universităţii din Galaţi (3)! Până la concurenţa cifrei de 10 contribuie Cluj cu doi specialişti, Braşov şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţilor din România cu câte un reprezentant. Şeful acestei comisii nu putea fi altcineva decât tot un bucureştean, prof.univ.dr. Mircea Radu Damian (sic!).
Vom reveni asupra acestui subiect cu ceea ce vom descoperi, de această dată acasă la ARACIS şi nu la Iaşi.
ADI CRISTI