SUNT IARBĂ. MAI SIMPLU NU POT FI!

Laura Codruța Kovesi s-a întors. Nu la DNA, ci în țară. Vine să-și aștepte sentința data de Bruxelles, dar mai ales să dea cu subsemnatul în procesele care încep să curgă spre numele ei, precum altădată curgeau în numele intereselor statului paralel, cândva sub formă de trinom, pentru ca, mai apoi, să definească ”drumul scurt”, cel al binomului.

Acasă o așteaptă pe foc 18 dosare penale, grosul ce ar putea să-i zădărnicească bunele ei intenții de a lupta pentru ”colegii ei”, pentru întregul corp de procurori ai țării.

Mai mult acasă o aşteaptă și președintele Klaus Werner Iohannis, cel care nu a ezitat să se ascundă în spatele grobianismului fostului șef de la DNA, a mitocăniei cu ajutorul căreia a reușit să treacă ca prin brânză cu întreaga gamă a minciunilor de care nu s-a debarasat nici în fața comisiilor Parlamentului European și a Consiliului European.

Faptul că europarlamentarul îmbuteliat Monica Macovei și-a pus în acțiune starea de imponderabilitate, nu a putu să treacă neobservată incoerența discursului ei retoric cu ajutorul căruia și-a formulat cele două întrebări servite!

De fapt, votul în Comisia LIBE a fost un vot politici prin excelență, o rugăminte a șefei de cuib PPE ca să fie votat reprezentantul României. Chiar și așa au ținut cont de acest trafic de influenţă doar 26 de votanți, în timp ce alți 22 au votat pentru ”reprezentantul Franței”, cel care de fapt a câștigat votul majoritar dat de reprezentanții permanenți ai Consiliului European, 50 față de 29 pentru reprezentantul Germaniei, respectiv României.

Episodul cu ”fuga lui Kovesi la Bruxelles”, în lacrimi și încă marcată de titlul pe care l-a câştigat, chiar înainte de a pleca din țară, acela de suspect în primul dosar, în care s-a început urmărirea penală, a zdruncinat din temelii șandrama în care s-a încercat să fie turnat filmul de lung metraj ”Corupție și anticorupție în Justiție”.

S-a reîntors în țara în care Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Cristina Tarcea, are vise urâte cu painjeni impostori sau după cum spunea chiar ea cu impostori sub formă de păianjeni, care își țes pânza unde își depun ouăle, ce vor ecloza figuri asemănătoare, după chipul și asemănarea lor.

În țara pe care au hăcuit-o, în țara ai căror bărbați și femei le-au hăituit și măcelărit cu aceleași patimi și teroare ce nu mai pot fi uitate, ignorate, neglijate.

A revenit cu o eșarfă multicoloră în jurul gâtului, de parcă ar fi avut o lumină artificială în priviri, cum altădată L.C.K. băga în ochii anchetaților, lumina becului de 200W (de la Werner Klaus Iohannis), încercând astfel să privească la cee ace ascunde nefericitul în spatele lacrimilor.

A revenit cu un zâmbet ascuns de vamă, să nu care cumva să se înțeleagă greșit, așa cum s-a înțeles greșit toate minciunile spuse cu acea nonșalanță dezarmantă, ce te face să te întrebi oare ”nu cumva are dreptate Laura Codruţa Kovesi?” Nu cumva ea este victima și noi, sălbaticii, călăii?

S-a întors așa cum a plecat. Indecisă. Răspunsul încă nu a fost primit. Urmează prelungirile, negocierile între Parlamentul European și Consiliul European. Alegerea se va face între francezul Jean-Francois Bohnert. și românca Laura Codruța Kovesi.

Să nu fiu înțeles greșit. Mi-a dori să câștige româna, pentru că sunt roman. Dar, în ultimul timp am fost învățați să depășim ”regionalismele” și să ne știm, simți, p,prezenta ca fiind europeni. Dacă vrem să fim europeni și în profunzime și în respectul pe care suntem obligați să ni-l asumăm față de valorile reale ale Europei, cel puțin, atunci nu vom agrea votul dat Laurei Codruța Kovesi, pentru simpul motiv că ea nu este așa cum spune că ar trebui să fie.

Ea face parte din rândul acelor dezamăgiri pentru care suntem chemați să depunem sinceră mărturie. Suntem chemați să judecăm fără patimă, fără ură, doar cu aceeași măsură pe care nu ezităm să o dezvoltăm atunci când suntem puși în situația de a vorbi despre alții. De a fi noi înșine puși în situația de a ne lua în seamă. De a fi simplii pe înțelesul tuturor. Cum a ajuns să fie în epitaful său, marele Grigore Vieru: ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!”

ADI CRISTI