24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Într-o lume în care agresivitatea limbajului politicienilor este pe punctul de a crea violenţă fizică în societate, busculade, îmbulzeli, intenţia mea de a vorbi astăzi despre poezie pare să fie o realitate desprinsă dintr-o altă lume.
Într-o pornire temerară (trebuie să recunosc şi să-mi asum nebunia gestului) încerc astăzi, în oraşul culturii, să dau voie poeziei să ţină locul celorlalte discursuri, oferind, poate, „un altceva” decât ceea ce ne este servit de aproape un sfert de veac: vorbe fără noimă.
Cu siguranţă că vor exista şi cârcotaşi şi specimene ce-şi trag seva din îndărătnicie, din obsedanta atitudine a lui „Gică contra”, complementară celei cu „capra vecinului”. Aceştia nu ştiu nimic despre rolul fundamental al acţiunilor spirituale, în dezvoltarea germenilor încrederii şi ai speranţei, acceptând că ei fac parte doar din arhitectura politică a comunităţii, pe care nu numai că o slujesc, dar o şi influenţează exclusiv în favoarea lor.
Alternativa nu are nimic brutal în ofertă, ea se doreşte a fi firescul lucrului ce poate să ofere normalitate demersului diurn al fiecăruia dintre noi, în dialogul pe care îl avem cu imediata noastră realitate. Nu de puţine ori am slujit acest interes comunitar, fără a găsi ceva spectaculos,ceva „de pagina întâi”, oferindu-ne momente de bucurie şi strălucire cu aceeaşi normalitate a gestului de a ne saluta, de a traversa o stradă sau chiar banalul gest de a ne lăsa antrenaţi în dialoguri existenţiale, din categoria „Cum o mai duci, cum te mai descurci, ce-ţi fac copiii, dar nevasta / bărbatul?”
Poezia nu mai poate fi un hobby atâta timp cât ea este inclusă în firescul cotidian, alături de gesturile noastre cu ajutorul cărora ne acompaniem trecerea prin zi şi trecerea prin noapte.
„Poezia în spectacol”, proiect cultural pe care încerc să-l o propun ieşenilor (nu neapărat ca pe o evadare din cotidian, ci, mai ales, ca pe o ancorare în cotidian, cum doar provocarea culturii mai poate să aplatizeze rugozitatea aventurilor politice) are în substanţa lui demersul cunoaşterii valorilor oraşului, cultura în expresia ei necesară solidarităţii, construirii acelui mesaj ce ne adună, ce ne aşează unul lângă celălalt. Prin cultură Iaşul are această şansă, mai mult ca oricare alt oraş al ţării, de a oferi o alternativă credibilă şi necesară astăzi de ieşire din mentalitatea păguboasă a politicianismului deşănţat, atât de fidel pus în valoare de disputa sterilă (prin penibilul ei) dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, de exemplu.
Ascultătorul de poezie, consumatorul actului cultural, este cu mult mai câştigat decât acel consumator de declaraţii politice, ale unuia sau ale celuilalt, chiar şi numai în spaţiul speranţei, teritoriul în care încrederea are nevoie de o ofertă credibilă, de „un cap de pod” pe care se poate construi „ziua de mâine”, acel necesar confort pe care catargul de pe linia orizontului ţi-l poate da.
Evadarea din mizeria politică în spaţiul cultural este o alternativă pe care aducerea la scenă deschisă a artei poate nu doar să încânte, cât mai ales poate să ne detaşeze de sălbăticia declaraţiilor omului politic, eşuat, în ultimul timp, în dispute sterile, ce nu mai au nici o legătură cu ceea ce viaţa de zi cu zi ne pune pe masă.
Poezia în spectacol se doreşte a fi răspunsul pe care omul de cultură îl oferă sub formă de replică dezbinărilor de pe scena politică a ţării, prin aducerea pe aceeaşi scenă a creaţiilor lirice, muzicale şi interpretative, într-un tot unitar, ce are ca rol asumat acela de a bucura şi înălţa spiritual pe cei care primesc din gestul politic doar batjocură şi umilinţă.
