A-I FACE PE PLAC LUI TRAIAN BĂSESCU

Adi Cristi

Elena Udrea a ajuns în arest pentru 30 de zile, contrar lovirii nării cu degetul, în semn de ”totul e în regulă”. Iată că nu este prea în regulă decât dacă scenariu ar fi avut în desfășurarea sa o primă înfrângere pentru ca, la recurs, să iasă victorioasă, iar procurorii să-și mai pregătească o cerere de arestare preventivă, din cele trei aprobate de Camera Deputaților. La foc automat.  Va fi o iarnă lungă care ar putea să grăbească ghioceii să iasă și din zăpezile de altădată, nu numai din mâinile florăreselor de pe la colțuri de stradă.

Putem constata un reflex al omului simplu, acela prin care acesta așteaptă ”să i se facă dreptate”, în senul că pușcăria să-l mănânce sau s-o mănânce.

La întrebarea firească: De ce?  – omul simplu din popor te privește mirat și, la rândul său, te întreabă: Adică cum de ce? Păi dacă a greșit! Îl privești la rândul tău cu interes și te arăți nedumerit de răspuns, iar el continuă să-ți explice: Dacă nu greșea, nu aduna atâta bănet! Aceasta este chintesența înțelegerii din mintea omului simplu, al omului care observă doar ceea ce vede. În mintea lui toți sunt vinovați dacă au reușit să adune mai mult decât el. Fără a fi cinic, fără a limita dreptul fiecăruia la opinie, la propria sa opinie, fără a fi un partizan al celui care reușește să aibă mai mult decât semenul său, cred că asistăm deja la efecte adiacente, colaterale, care ar putea, în timp, să ne provoace dureri mult mai grave decât acestea pe care le trăim acum la nivel emoțional.

Același lucru s-a întâmplat cu măsura de siguranță a imunității parlamentare, măsură pur și simplu discreditată de o puternică presiune din partea grupului de crimă organizată construit în jurul intereselor lui Traian Băsescu, grup care a militat pe față, violent și insistent, inclusiv pe lângă comisarul european pentru justiție al Comisiei Europene, Viviane Reding, inițiatoarea acelui celebru MCV, cartonaș roșu care încă mai există în dreptul României, semnalizând o Justiție ce nu este lăsată să funcționeze pentru a fi performantă.

Ceea ce nu s-a reușit să se explice la Înaltele Porți ale Occidentului referitor la necesitatea ținerii cont de decizia Parlamentului, atunci când Justiția intervine cu tot felul de cereri de arest preventiv, percheziții sau chiar de începere a urmăririi penale. Parlamentul avea o siguranță de protecție atunci când parlamentarii descopereau în cazurile semnalate presiuni politice, jocuri politice, dosare politice, existând posibilitatea respingerii acestor cereri, asigurând politicianului parlamentar o protecție necesară îndeplinirii mandatului său dat de popor.

Pentru că oamenii lui Băsescu, parlamentarii PDL, nu aveau nevoie de o astfel de imunitate, ei fiind protejați direct de președintele jucător, s-a început un război de intimidare împotriva politicienilor care încercau să facă uz de prevederea constituțională, prin care procurorii nu aveau dreptul să acționeze decât în anumite condiții precizate explicit prin lege. Gălăgia a fost transferată prin euro-parlamentarii PDL la Bruxelles, Ambasada SUA la București și pe la celelalte cancelarii europene, acuzând că guvernarea USL încearcă un atac violent asupra Justiției, independența acesteia fiind pusă în pericol.

Astăzi, când ”soldații lui Băsescu” încep să dea cu subsemnatul, ajungând să fie victimele aceluiași sistem creat de ei pentru adversarii lor politici, cei care nu acceptau ordinele lui Traian Băsescu, se dovedește din ce în ce mai clar toată arhitectura acestui mecanism diabolic, mecanism care a scăpat boii în păpușoi, luându-i la alergat pe cei care acum constată că nu mai au aer, că nu mai este nimeni care să-i apare. Protecția în Parlament a devenit o himeră, votul fiind deja batjocorit de graba de a vota în unanimitate cererile procurilor, nu-i mai protejează pe cei împotriva cărora s-ar încerca o răfuială politică.

Asta au vrut băsiștii, asta au acum, când blonda lor se vede nevoită să-și aducă mâncare de-acasă, să stea cu WC-ul lângă pernă, trăind într-o lume imposibilă, ireală, greu de imaginat, greu de trăit. Au ajuns din luxul șpăgilor de peste nouă milioane de dolari, pentru care cei 500.000 de euro de la Dinu Pescariu pare ciubucul de dat copiilor care îți șterg parbrizul.

Urmează în opisul anchetatorilor. Emil Boc, liderii de atunci, din 2009-2010, ai PDL  și, ca o cireașă de pe tort, Traian Băsescu, cu întoarcerea spre magistrații care și-au trădat jurământul, doar pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu.