24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Dacă ceea ce spun procurorii nu se va confirma, gestul firesc al ministrului de Finanțe, Darius Vâlcov, de a face pasul înapoi, înaintându-şi demisia de onoare, va fi contabilizat ca un alt răsunător eșec al DNA. Avem un deficit de încredere în astfel de începeri de urmăriri penale, cum au fost acelea ale miniștrilor Victor Atanasiu și Paul Păcurariu, care, puși în situația de a-și da demisia, la presiunea lui Traian Băsescu, au fost dovediți de justiție ca fiind nevinovați. Procurorii de caz de la DNA se fac vinovați și pentru aceste rateuri, fără ca să se cunoască vreo sancțiune a acestora, după ce le-au fost infirmate, prin soluții definitive și irevocabile, rechizitoriile. Dar, până la proba contrară, ar trebui să ținem cont de prezumția de nevinovăție aplicabilă tuturor cetățenilor români, astfel încât singurii care sunt obligați să probeze vinovăția cuiva sunt judecătorii ultimei instanțe de judecată, în conformitate cu legea. Până atunci, indiferent de spusele procurorilor, urmăritul penal, este un nevinovat, fără ca el să fie obligat să-și dovedească nevinovăția. Procurorii sunt cei care, în probatoriul acuzării, sunt obligați să aibă probe, care să le dovedească acuzațiile, astfel încât judecătorii să fie puși în situația de a face dreptate societății sau inculpatului, doar din actele depuse la dosar, fie de către procuror, fie de către apărător.
Noi încă suntem anchilozați în sistemul de justiție stalinist. După 25 de ani de ”dreptate și adevăr” nu s-a reușit restructurarea profundă a justiției, a mecanismelor acesteia, chiar dacă am produs două intervenții masive asupra codurilor penale și civile. Poziționarea în sala de judecată a procurorilor și a avocaților provoacă un major și vizibil dezechilibrul al șanselor ce ar trebui să fie egale pentru ambele părți care intră în procesul penal. Din această scenografie se vede cu ochiul liber că procurorul, nu are cum să fie egalul avocatului, atâta timp cât el se amestecă în același plan cu judecătorii. Chiar și această ”separare” de egalul său, avocatul, într-un proces penal, indică o anume cârdășie între procuror și judecător, astfel încât presiunea care se pune pe cel care va lua în cele din urmă o decizie să fie intimidat. Ca atitudine, care îmi confirmă această apreciere, poate fi invocată revolta procurorilor la bilanțul activității lor față de respingerile pe care judecătorii le-au dat rechizitoriilor lor, fiind atacată frontal convingerea intimă a judecătorului. Această amprentă puternică a procurorilor, care nu face altceva decât să prelungească spiritul stalinist al denunțurilor, aduce de fapt un mare deserviciu imaginii instituțiilor statului de drept.
Ambasadorul Olandei la București punctează cel mai bine situația reală în care se zbate Justiția română, astfel încât, în opinia Excelenței Sale, vom fi în continuare ținuți în afara Spațiului Schengen: „România nu era pregătită în momentul aderării. Era pregătită din multe puncte de vedere, dar nu în cele esenţiale. Vorbesc aici de legislaţie, de sistemul judiciar, de funcţionarea lui, de eficienţă şi imparţialitate în modul de aplicare a legilor, de corupţia instituţională. În acest moment, aderarea nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene”, a declarat Matthijs van Bonzel, ambasadorul regatului Ţărilor de Jos în România.
Și tot Excelența Sa Matthijs van Bonzel nu a ezitat să vorbească de bine România: „Pentru România este important să devină o ţară dezvoltată complet, o economie competitivă și modernă integrată total în Occident. Odată ce va atinge aceste obiective, România va fi un membru valoros, o bijuterie în spaţiul comunitar. România vine cu avantaje de care ceilalţi nu dispun. Vorbesc aici despre turism, despre internet, despre software, despre personal calificat vorbitor de limba engleză, despre un mod de comunicare propriu latinilor şi despre un suflu nou”.
Putem spune că șansa noastră, a românilor, este pusă în evidență de contrastul dat de Europa veche, suprapusă peste România nouă! Această Românie suntem noi, cei care deocamdată, în timpul liber, o mai și construim.
