VICTOR PONTA GHINION

Adi Cristi

S-a reîntors Victor Ponta în Palatul Victoria. În cârje s-a întors premierul de drept al Guvernului României, ”eliberându-l” pe Gabriel Oprea de sub marea presiune a funcție executive a statului de drept, care i-a fost distribuită pe cap de conducător, prin decret prezidențial, de către Klaus Iohannis, la rugămintea titularului pe funcție, înainte ca acesta din urmă să plece în Turcia pentru ”a-și repara” genunchiul. Repunere în drepturi a premierului Victor Ponta reașează scena politică a țării în normalitatea atât de des invocată.

Despre ”vocile din noapte”  ale Alinei Gorghiu s-a mai vorbit, am mai vorbit și, iată, vom mai vorbi, atâta timp cât marea dezamăgire a noii generații de politicieni (lângă care le  putem adăuga pe Monica Iacob Rizi, Elena Udrea, Roberta Anastase), continuă să se descalifice la locul de muncă, sunând pe la ușile oamenilor simpli să le împartă tot felul de fluturași (flayere) de hârtie. Refuzul copilului de a-i deschide ușa de la imobilul respectiv, chiar dacă copreședintele PNL și-a declinat identitatea oficială (cu presa în spatele ei), ar trebui luat ca o metaforă foarte sugestivă, prin care țara refuză să mai deschidă ușa acestui tip de politician arțăgos, bezmetic, agresiv, greu de înțeles.

Sunt oameni fără memorie, oameni care nu au acumulator pentru a funcționa liber, cu o independență suficientă, ei fiind doar alimentați prin cablu de la rețeaua de curent al orașului. Îi bagi în priză și ei dau din gură, din picioare, din mâini și chiar din toate părțile moi ale corpului, pentru a fi cât se poate de convingători, cât se poate de sugestivi.

Chiar dacă afară este iadul greu de povestit, greu de respirat, neîmplinita duduie, duduie la turație maximă tot felul de stupizenii, ce nu reușesc să convingă nici măcar un copil să-i deschidă ușa de la bloc. ”Mama mi-a spus să nu deschid la străini, la necunoscuți! Eu pe dumneata nu te cunosc, nu am auzit de tine!” Este, dacă se poate prelungii efectul firesc al refuzului în spațiul politic, adevărul gol goluț. Alina Gorghiu ar face bine să stea mai mult acasă decât să bată pe la ușile românilor. Ar fi ”mai bine”, în primul rând pentru imaginea ei și, mai apoi, pentru țară! O astfel de exaltată este în stare să dea foc butoiului cu pulbere, ce se tot rostogolește peste țară, de la unul la altul, ca o scrisoare de amenințare.

În timp ce duduia duduitoare făcea ceea ce făcea, la Guvern Gabriel Oprea trece, în calitatea sa de prim ministru interimar (cu Victor Ponta de față, doar în postura primului ministru încă ne repus în funcție de către Klaus Iohannis), o Ordonanță de Urgență specială, de genul paselor servite, prin care 48 de funcții, de la vârful conducerii celor trei puteri ale statului (legislativ, executiv, puterea judecătorească), vor primi de la 1 august salarii aproape duble față de cele pe care România a fost în stare să le plătească până în luna iulie 2015.

Riscantă o astfel de mutare din categoria ”cine împarte, parte-și face”, dar sănătoasă și apreciată ca atare, pentru toți cei cărora li se vor mări salariile înainte cu cinci luni față de termenul în care Guvernul a promis că va intra în vigoare (treptat) o nouă lege a salarizării, construită pe baze temeinice și loiale, în special față de instituțiile statului.

Klaus Iohannis a apreciat actul normativ care îi va aduce în buzunarul de ceas la pantaloni, puțin peste 3000 de euro pe lună. Aceleași salarii vor lua și președinții celor două camere parlamentare, precum și primul ministru, președintele CCR, dar și președintele ÎCCJ.

Este mult, este puțin? Nu aceasta ar trebui să fie întrebarea al cărui răspuns tot nu poate să susțină afirmația că acestea sunt cele mai mari salarii plătite de la Bugetul de Stat.

Ceea ce este nelalocul ei, ține de atitudine. Așa cum s-a plecat de la importanța funcției în stat, ar fi trebuit să se plece și de la răspunsul la întrebarea: Cine este șeful? Poporul sau alesul poporului? Un astfel de răspuns încurcă decisiv lucrurile și prioritățile. Nu Klaus Iohannis et.comp ar fi trebuit să-și simtă buzunarele, umflându-se cu noile salarii, ci mai întâi poporul ar trebui să simtă acest lucru. După ce s-ar fi săturat poporul atunci ar fi fost momentul ca și conducătorul să se îndestuleze pe merit. Este ca și cum, mai întâi mănâncă părinții pe săturate și, dacă mai rămâne ceva, sunt puși la masă și copiii (sic!). Oare nu alta este prioritatea unei familii? Este adevărat, s-ar putea ca președintele Klaus Iohannis să nu știe, neavând copii încă. Nu același lucru poate fi valabilă și pentru Victor Ponta, care a primit acest cadou de la Gabriel Oprea, generalul care a semnat în numele primului ministru interimar.

Dacă ar fi să-mi prelungesc malițiozitatea în această vreme caniculară, ar trebui să invoc declarația generalului de justiție Gabriel Oprea, prin care își motiva opțiunile sale de a spune Da tuturor cererilor prezidențiale, ce pot face trimiteri directe sau indirecte la siguranța națională, că de aia este el general cu patru stele.

Se pare că, președintele i-ar fi sugerat îngerului Gabriel să-i umfle puțin mai mult buzunarele, căci a mai găsit vreo două, trei case, pe care nu ar vrea să le rateze, atâta timp cât el are case și nu copii și nici timp liber – să mai acorde meditații. Ghinion!

ADI CRISTI