24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Cercetătorii pot fi considerați ariergarda viitorului. Rezultatul muncii lor încearcă să ne pregătească nu pentru ce va fi mai bine pentru noi, ci, în general, pentru societate, ceea ce ne face să credem că ceea ce este rău pentru individ poate fi binele comunității.
Caracterul masochist al acestei afirmații devine foarte străveziu atunci când încercăm să construim legături, mare parte dintre acestea fiind adunate în rubrica ”legături periculoase”. Să vorbim despre insecte. Fiecare dintre noi, mă refer la cei din generația mea, au avut la școală, ca temă pentru acasă, realizarea unui insectar, material didactic în care înfigeam ace cu gămălie în diverse insecte prinse de noi prin codri și poienile patriei, de regulă aflate la marginea orașului. Atunci și acolo am găsit musca, lăcusta, graurul, urechelniță, cărăbușul, fluturii, furnica, albina, libelula, calugărițele, buburuza, păianjenul, molia, omida, licuriciul, cosașul de stepă, termitele etc.
Rolul didactic al acestui instrumentar era cu preponderență de a vedea cu ochii noștri ce este o insectă și care sunt avantajele și dezavantajele acesteia în momentul în care se implică în sfera de interes a vieții noastre de toate zilele. Atunci, pe unele din ele, le-am clasat în categoria dăunătorilor, cum a fost și este considerată invazia lăcustelor pentru marile culturi agricole, sau gândacul de Colorado pentru culturile de cartofi.
Dacă despre animalele și păsările crescute pe lângă casa omului, numite domestice, calul, porcul, vaca, oaia, găina, rața, curcanul învățam ce ne dau ele nouă: carne, lapte, lână, ouă, la insecte școala românească nu și-a propus să descopere dacă acestea sunt și comestibile, mai ales că acești cercetători mondiali ne-au atras atenția, și încă mai insistă, că zburătoarele, efemeridele, au un mare potențial de proteine, care pot să contribuie cu succes la hrănirea omenirii, din ce în ce mai numeroasă.
Cu siguranță că, în timp ce mâncam un mic sau o fleică, un cârnăcior picant de porc sau o tochitură cu de toate, imaginea înlocuirii acestui festin cu o porție de zece lăcuste caramelizate, devine una horror. Și, totuși, cel mai numeros popor al lumii, poporul chinez, de mult se află în viitorul pentru noi inacceptabil, mâncând insecte în plină stradă.
Noi suntem prizonierii expresiei ”cea mai bună pasăre e porcul”, ignorând nu doar dintr-o explicabilă repulsie față de o insectă, cel mult strivită de noi, să nu mai bâzâie prin preajmă, ci pur și simplu acceptând ignoranța ca o armă de luptă, cu ajutorul căreia ne păstrăm gustul provocator al unui meniu, în care proteina animală să rămână în centrul nostru de interes, chiar dacă nu ezităm să exersăm formule de genul: Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim!
Cercetătorii, de această dată, insistă să constate și să ne servească un viitor apropiat, în care lumea va tăia porcul de pe listă, înlocuindu-l cu lăcuste sau cu un aranjament multi-insecticist, plin de arome și de mirosuri surprinzătoare.
”Un grup de aproximativ 30 de universităţi şi centre ştiinţifice din Italia a difuzat, în cadrul Expoziţiei Universale de la Milano, un document în care pledează pentru o amplificare a studiilor referitoare la folosirea insectelor pentru alimentaţia oamenilor, considerând că acestea sunt o sursă sustenabilă de hrană, extrem de necesară în contextul creşterii continue a populaţiei globului.
Prezentat în pavilionul Uniunii Europene de la Expo 2015, documentul – care va fi depus, în lunile următoare, la Comisia Europeană şi la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) – conţine o serie de recomandări, printre care creşterea finanţărilor şi impulsionarea proiectelor de cercetare pe această temă.
Ne gândim la generaţiile viitoare. Acum suntem şapte miliarde de persoane în întreaga lume şi în 2050 vom fi nouă miliarde”, a declarat cercetătorul italian Andrea Mascaretti, care organizează proiectul Societăţii Umanitare italiene pentru alimentaţie sustenabilă de la Expo Milano. În opinia lui, consumul de proteine este mult prea mare în unele ţări şi se bazează mai ales pe proteine de origine animală, a căror producţie necesită mari cantităţi de apă şi cereale şi numeroase lucrări agricole”.
Norocul nostru este că, pe cale naturală, generația mea nu va fi pedepsită să prindă muște, lăcuste sau orice altă zburătoare, pentru a îndeplini condiția sine qua non necesară conjugării verbului ”a trăi”. Noi, vom avea privilegiu de a ne construi meniul abuzând de rolul papilelor gustative, transformând nevoia de a ne hrăni în adevărate spectacole pantagruelice ale gustului rafinat, impunând în gastronomie spiritul gurmet. Plăcerea de a mânca, savurând până la extaz hrana transformată într-o creației gastronomică. Vorbim astfel despre mâncăruri fine și alese, asupra cărora master chef intervine în spiritul plăcerii de a savura aromele și mai ales împletirea acestora, greu de găsit în zburătoarele prezise nouă a ne sătura.
