24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Încep să apară regretele. Astfel, îl vedem pe un Crin Antonescu tras la față, sosit parcă de pe o planetă necunoscută, greu de regăsit în matca sa tradițională, a omului șarmant, delicat, spontan și stăpân pe sine. Autorul dezastrului produs în corpul USL vine astăzi în fața românilor pentru a-și turna cenușă în cap, reușind să-și dea singur palme, cu o dezinvoltură dezarmantă. Acuzațiile, pe care le-a adus PSD liberalilor, măriți cu balastul PD-L, sunt astăzi reiterate de același Crin Antonescu, evadat se pare de pe Planeta Maimuțelor politicii dâmbovițene. Crin Antonescu acuză noul PNL de alianţă cu PD-L, uitând că el este unul din artizanii care au gândit acest forțat mariaj, pus pe seama conjuncturii, „cu altcineva nu aveam cu cine să ne unim”.
Astăzi, se pare că, fostul lider PNL, și-a revenit din aiureala pe-a care singur o acuză, în ceea ce privește aberanta alianță a celor care au stat zece ani în tranșee opuse, față în față sau, după modelul victimei și a călăului.
Liberalii lui Crin Antonescu au fost puși în situația de a se strânge în brațe cu cei care au umilit și batjocorit o țară întreagă, pe timpul deceniului negru băsescian și care semnau în numele PD-L. Astăzi, sesizează și Crin Antonescu, liberalii pur și simplu sunt mai mari ca niciodată, dar la fel de compromiși cum a reușit să fie PD-L în deceniul „Traian Băsescu”.
Gestul lui Crin Antonescu este unul firesc și chiar necesar în contextul învălmăşelii de pe scena politică de azi, când PSD se confruntăm cu o mare problemă de lideri credibili, ce ar trebui să valorifice adevăratele realizări ale unui mandat guvernamental de excepție. Niciodată, pe parcursul celor 25 de ani de democrație autentică, nu a existat un guvern care să reușească să realizeze prevederile contractului social semnat cu alegătorii. Coaliția de guvernare, rămasă după ce liberalii au părăsit USL, formată din PSD, UNPR și ALDE, coaliție care a preluat și îndeplinit programul inițial al USL, se vede astăzi pusă în situația de a nu avea pe cine să trimită la masa de premiere, acolo unde un electorat bulversat de ceea ce se întâmplă în țară, ar dori să mulțumească celor care au făcut posibilă această normalitate, îndeplinindu-și promisiunile electorale, în conformitate cu angajamentele luate la momentul votului.
PSD, partidul cheie al acestei guvernări, și-a decimat liderii, fie cu ajutorul DNA, fie cu ajutorul conjuncturilor interne, ale luptei intestine, cu baronii prinși în ofsaid de o legislație care le-a devenit potrivnică, atât lor, ca „persoană fizică”, cât și intereselor de partid din zonă. Lideri de mare influență pentru partid la ultimele alegeri, cum au fost Liviu Dragena, Radu Mazăre, Gheorghe Nichita, Viorel Hrebenciuc (strategul partidului), Ioan Rus, Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu etc, oameni care s-au compromis, au fost compromiși sau s-a încercat compromiterea lor (cum este cazul primului ministru Victor Ponta), au depopulat practic vârful partidului, aducându-l în postura unui bogat pom de Crăciun, cu vârful golaș (sic)!
Cu liberalii se întâmplă același lucru. Datorită bâlbâielilor întreținute de frământările interne, de prin împrejurimile lui Klaus Iohannis, liberalii au fost și ei puși la colț, fie de neinspirata absorbție a PD-L, cu tot cu dezastrul pe care acest partid l-a produs în casele românilor, fie de acțiunile DNA care au început să adune infractorii într-o formațiune trans partinică, cu nume de cod: „Beciul Domnesc”.
Partidul, care are astfel șansa ”de-a crește precum Făt-Frumos”, este UNPR, cu un Gabriel Oprea foarte activ, foarte dedicat și determinat funcției sale de „înlocuitor de prim ministru”, poziție care îi permite să aducă în prim planul evenimentului zilei rolul pe care și-l propune Uniunea Națională pentru Progresul României. Mesajele pe care reușește astfel Gabriel Oprea să le transmită țării sunt mesaje de interes național, de securitate națională, pe care liderul UNPR, nu dorește să le negocieze cu nimeni. Gabriel Oprea nu ezită să facă trimitere directă la gradul său de general de armată, astfel încât autoritatea sa căpătă o forță suplimentară, forță ce conferă partidului o legitimitate în plus.
Iată cum o gândire strategică inteligentă reușește să ofere unui electorat debusolat un cap de pod, o șansă de credibilă de orientare spre acea speranță mult invocată, dar până azi confundată cu fata Morgana a politicii dâmboviţene.
Avem astăzi un guvern care a reușit să-și îndeplinească misiunea asumată, așa cum avem și un partid ce dorește atât prin denumire, cât mai ales și prin comportament unitatea națională. Este, într-adevăr, un cap de pod ce nu trebuie ignorat, evitat, pierdut, în cele din urmă.
ADI CRISTI
