MĂNUȘA A FOST ARUNCATĂ

Adi Cristi

Spiritul străzii s-a mutat în interiorul partidelor, vădit incomodate de singurul drum cu sens unic pe care îl mai pot parcurge, acela la capătul căruia s-ar aflat imaginea nouă a partidului. Când vorbim despre ”imaginea partidului” nu trebuie să ne oprim doar la zâmbet, la fotogenie, la felul în care îi stă părul, ci mai ales la modificările morfologice, de la un chip hidos la unul de miss sau de mister.

Reconstrucția din temelii a omului politic a devenit astăzi mai mult decât o necesitate, a devenit singura șansă a ”vechilor” de a mai rămâne în competiție.

PSD, principalul partid al țării, a sesizat primul că ”drum de întors” nu mai este, fiind necesară o ieșire din acest clenci al străzii, doar în spiritul străzii.  Amendamentul cel mai puternic a fost identificat în lupta împotriva corupției. Fără corupți, fără bănuiți de corupție, fără condamnați pentru corupție, evaziune fiscală, acte cu violență. Mai mult, PSD încearcă o lovitură de imagine, amintindu-și de Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, punct ce invoca lustrația, eliminarea de pe listele de candidați a celor care au îndeplinit funcții de conducere în PCR, atât la nivel județean, cât și la nivel central. PSD, partidul care și după un sfert de secol este confundat a fi ”continuatorul PCR”, vine astăzi cu această interdicție de imagine doar, atâta timp cât un activist de 45 de ani, în 1989, are astăzi 70 de ani, ne mai fiind  un candidat de perspectivă.

Chiar dacă gestul acesta este unul prin excelență retoric, el are o puternică încărcătură de delimitare, de ieșire din lumina roșie a reflectorului trecutului, având mari șanse de reinventare a unui partid social-democrat, modern, compatibil cu această ideologie europeană, ce nu poate fi nici ignorată și nici persiflată, cu aceleași ticuri ideologice, de partid comunist.

Liviu Dragnea, actualul lider al PSD, chiar dacă trebuie să-și asume discrepanța dintre el și înaintașii săi, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană la Victor Ponta, neputându-le egala performanțele de constructori profesioniști și calificați ai ideologiei social-democrate, el demonstrează un pragmatism productiv coerent, probând că știe foarte bine care sunt butoanele și pedalele pe care trebuie apăsat, astfel încât PSD să rămână în cursă, PSD să conteze în continuare, chiar dacă regula jocului se schimbă, din ce în ce mai des, în timpul meciului.

Liviu Dragnea nu este școlit la Înaltele Școli ale Lumii, nu are doctorate peste doctorate, el provine din rândul pălmașilor care vorbesc despre lucruri pe care mâinile lor le-au simțit, le-au pipăit, le-au ridicat și stivuit, ori de câte ori a fost nevoie. Liviu Dragnea trebuie să restructureze un partid de dimensiunea unei țări, astfel încât să stabilească un  numitor comun al orgoliilor și vanităților, ce nu au cum să dispară din politică. El știe că nu mai trebuie să stea cu mâna întinsă înspre tot felul de alianțe liniștitoare, atâta timp cât ”aventura USL” i-a demonstrat că mult invocatul cel mai bun prieten, în afara ta, nu există.

Nici o alianță politică, în ultimul sfert de veac, nu a rezistat. Toate au eșuat înainte de a-și atinge scopurile, țelurile! În general eșecurile au fost decontate neseriozității partenerilor, cei care au clacat la prima încercare a loialității unuia față de ceilalți.

Pentru a-și construi un trup sănătos, arătos, fermecător, PSD și-a imaginat un set de ”criterii de conduită și integritate”, care să-l ferească de surprize neplăcute, atunci când lumea ar fi trebuit să-i fie cât mai dragă.

”Persoanele care se află într-una din situațiile de mai jos, nu vor beneficia de susținerea politică  a PSD,  pentru   ocuparea, în  condițiile legii,  a  unor funcții politice sau administrative alese sau numite dacă: a) s-a început împotriva sa urmărirea penală; b) a fost trimis în judecată; c) s-a pronunțat împotriva sa o hotărâre judecătorească de condamnare pentru fapte de corupție, evaziune fiscală sau fapte comise cu violență.”

Această hotărâre politică a PSD este o provocare și pentru PNL și pentru PMP, UDMR, ALDE, partide ale căror oameni politici au nevoie de o dezinsecție generalizată, cu scopul declarat și asumat de a scăpa trupul, de altfel viguros, al formațiunilor lor politice de o întreagă familie de căpușe sau de alte insecte dăunătoare sănătății sociale.

Mănușa a fost aruncată, nu ne rămâne decât să observăm care sunt reacțiile!