24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nici bine nu ne-am dezmeticit că suntem obligați să constatăm că au trecut deja 100 de zile de când Dacian Cioloș și-a asumat această ”aventură” de a conduce un guvern de avarie, cu viață efemeră, scos de sub plapuma guvernelor politice de sintagma guvern tehnocrat.
Au trecut o sută de zile în care Dacian Cioloș a încercat să practice dansul pe sârmă, în așa fel încât să nu supere nici pe liberali și nici pe social-democrați, ambele partide din ce în ce mai sensibile, mai atente la fiecare gest guvernamental care le-ar fi cauzat dacă nu pagube reale, atunci, cel puțin, umbriri de orizonturi în acest an ”din ce în ce mai electoral”. Timp de două luni din noul an, liberalii nu au ezitat să se zvârcolească și să strige că sunt în stare să facă moarte de om (și chiar de prim ministru, oricât de Cioloș ar fi acesta) dacă ”guvernul lui Klaus Iohannis” nu-i ia în seamă și nu le ascultă interesele, în ceea ce privește alegerea primarilor (pe care legea le dă posibilitatea să fie aleși după un prim tur de scrutin). Or, o astfel de strategie nu poate fi decât în avantajul PSD și nicidecum a PNL, partid care a avut un destin postdecembrist de căpușă cu drepturi egale cu gazda sa. Un fel de pace a la Adrian, împăratul roman care a câștigat, pierzând atunci când a trebuit să-și negocieze câștigurile cu perdantul.
După o sută de zile guvernații Cioloș s-au salvat mergând pe drumul asfaltat de guvernarea lui Victor Ponta. Au avut înțelepciunea, răbdarea sau chiar lașitatea de a nu face ceva în plus (căci în minus s-au mai abătut ei tehnocraţii), reușind astfel să se păstreze în zona performanțelor recunoscute. Astfel, Guvernul Cioloș a luat de gata cea mai importantă lege a țării, Legea Bugetului de Stat, reușind să și-o treacă prin copy paste în anul 2016. ”Noul cabinet a trebuit să ţină seama de toate măsurile deja adoptate (scăderea TVA şi creşterea salariilor unor categorii de bugetari fiind cele mai importante). Totuşi, încă de la începutul mandatului a fost suspendată, până în 2017, aplicarea legii salarizării unitare, iar de curând au fost respinse toate variantele noii legi de salarizare a bugetarilor din cauza costurilor suplimentare nesustenabile (cel puţin 20 de miliarde de lei anual). În acelaşi timp, s-a luat decizia modificării unor prevederi ale Codului Fiscal (legate de plata CAS sau CASS de către persoanele fără venituri sau cu venituri foarte mici sau de impozitul pe proprietate în cazul clădirilor rezidenţiale în care îşi are sediul o firmă).
Primele 100 de zile cu Cioloş au adus la nivelul aparatului public central şi teritorial schimbări destul de importante, fiind înlocuiţi din funcţie, aşa cum era de aşteptat, consilieri guvernamentali sau secretari de stat, dar şi un număr destul de mare de prefecţi, şeful DGIPI, procurorul general al României sau şeful ANAF (ce-i drept, cei din urmă după ce au fost implicaţi în dosare penale). În zona justiţiei a fost suspendată, până la 1 septembrie, posibilitatea eliberării condiţionate în urma scrierii de cărţi în închisoare, iar în cea socială a fost lansat un pachet de 47 de măsuri pentru combaterea sărăciei”.
Avea nevoie acest guvern de tehnocrați, de o culoare specifică, de o amprentă care să-i identifice personalitatea, să nu-l amestece cu ceea ce a fost, căci el a venit la putere pentru ca Guvernul Ponta și-o luase prea de tot în cap, reușind să se vorbească despre el periculos de mult, periculos de bine, mai ales că 2016 este 100% an electoral. Această spaimă l-a făcut pe Klaus Iohannis nu să facă un bine liberalilor, cât mai ales să încerce să-l oprească la mantinelă pe Victor Ponta, care deja decolase în înaltele ceruri ale adevăratelor performanțe, astfel încât îi venea din ce în ce mai greu să-l țină la pământ, să aibă toate șansele de a avea toate hățurile României în mână, nu de alta dat vor suna cei din cancelariile europene pe telefonul prezidențial, descris atât de bine de Traian Băsescu în perioada sa de suspendare, iar el, Klaus Iohannis nu va fi în stare să țină pasărea la pământ.
Imaginea României în exterior vine de asemenea să-l pună la treabă pe Dacian Cioloș, un cunoscut al cancelariilor europene, avantaj ce nu putea fi ignorat, drept pentru care, în aceste 100 de zile diplomația românească să reușească să profite de ”sprechen Deutsch-ul” lui Klaus Iohannis sau de ”parler français-ul” lui Dacian Cioloș.
”Pe plan extern, premierul şi echipa sa au acţionat discret şi grijuliu într-o Europă tot mai agitată, încercând atât să aibă o poziţie cât mai fermă în ceea ce priveşte distribuirea refugiaţilor, dar şi să facă unele concesii menite a păstra Marea Britanie în interiorul UE. În acelaşi timp, la începutul acestui an România a oferit Republicii Moldova un împrumut de 150 de milioane de euro (condiţionat de luarea unor anumite măsuri la Chişinău), dar şi un ajutor de urgenţă nerambursabil de 16,7 milioane de lei (constând în alimente de bază şi păcură)”.
Se poate spune că trecerea celor o sută de zile nu poate fi asimilată cu o trecere prin deșert, ci trebuie să semnalăm performanța de a nu ne face de râs sau, mai exact de a nu face de râs fosta guvernare. Ca la noi… doar la noi mai poți să găsești.
