MASCARADĂ CU ȘAMPANIE ȘI RÂND LA DNA

În ultimele zile pe scena politică a țării este fierbere mare. Partidele politice se află în durerile ”facerilor” listelor electorale. Se revine la listele de partid, după o dezamăgire crasă, datorată votului uninominal, atunci când ”s-a ales omul nu partidul”, iar omul s-a demonstrat a fi nu de cea mai bună calitate.

S-a revenit, deci, la mai vechea meteahnă, aceea a interesului de grup, interes pe care parlamentarii vor trebui să-l susțină, ca o plată pentru alegerea pe care a făcut-o, de această dată partidul, pentru politicienii ”ce au prins” sau ”vor prinde” locurile eligibile de pe listele de candidați.

Apare Partidul România Unită, condus de Bogdan Diaconu, un cvasi necunoscut, folosit mai mult pentru a băga bățul prin gard, enervând dulăul, cu o hârâială greu de suportat. Partidul răsărit după ploaia de la alegerile locale, acest PRU (de la ”prudent”, ”prună” etc.) vrea să se remarce ca un agresiv partid aspirator de pesediști, ce vor rămâne în afara locurilor eligibile, la iminentele alegeri parlamentare, și care nu ezită să lanseze tot felul de racolări aiuritoare, cum ar fi pe cea a lui Victor Ponta. Chiar dacă acesta din urmă recunoaște pe blog-ul său că și-a depus candidatura pentru un loc pe listele PSD, la organizația de Gorj, liderii, dar mai ales parlamentarii aspirați pe PRU, aceste rebuturi ale partidelor mari,  continuă să strige ca loviți de streche că Victor Ponta se va alătura lor, imediat. De fapt, această momeală este numai bună pentru ”expirații PSD” care dacă nu prea mai au nici un capital electoral au o experiență de activist de partid atât de necesară unui partid șters, fără lideri vizibili. Oricum, partidul PRU nu și-a făcut un serviciu printr-un astfel de procedeu, erodându-și credibilitatea înainte ca aceasta să se fi cristalizat. Mai mult, pentru că niciodată ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”, toată această tărășenie este susținută și întreţinută de anumite televiziuni, cum ar fi Antena 3, care după ce într-un jurnal de știri vorbește despre gestul lui Victor Ponta de a se înscrie candidatura pentru un post de deputat în organizația de la Gorj a PSD, numai ce apare Mihai Mănuțiu și Maria Coman, în emisiunea ”Ediție Specială”, și se lansează într-o perorație de tot râsul, privind iminenta trecere a lui Victor Ponta din barca PSD pe pluta PRU! Și, toate aceste exagerări voite în văzul tuturor. Fără rușine, fără profesionalism, doar pentru că li s-a spus să toace acest subiect greu de digerat, dar care, chipurile,ar face rating. Sesizând cât de groasă e gogomănia Mihai Mănuțiu, atenție, invocă ”lipsa de fermitate a lui Victor Ponta, care a dezmințit doar cu jumătate de gură afirmațiile celor de la PRU”, referitoare la trecerea lui Victor Ponta la noul partid. ”Curat murdar, coane Mișule!”

În rest, scena politică românească din acest sfârșit de august, se prezintă ca fiind una în flăcări, una predestinată mai mult SMURD-ului decât dialogului de idei sau mult invocatelor, dar total absentelor, programe de guvernare.  Rămânem o țară bananieră (în care bananele sunt și ele importate, dar ajunse pe piață mai mult stricate decât în stare bună de a fi consumate). O astfel de metaforă este bună pentru înțelegerea noastră că suntem destinați să consumăm doar ceea ce este perisabil în lume, chiar dacă ne place să credem că aceste lucruri țin de pregătirea, profesionalismul și priceperea noastră.

Nu avem încă, păcat, acel profesionalism care să ne garanteze probitatea morală a faptelor noastre, mai ales atunci când ele țin de interesul național. Rămânem la stadiul ciubucăriilor, ale deturnărilor de fonduri pentru a ne satisface vanitățile și orgoliile noastre rănite și mai puțin pentru a pune degetul pe rana sângerândă de 26 de ani, care nu se mai închide, care ne lasă în durerea noastră să suferim de neajunsuri crase.

În continuare, suntem vitregiți de un nivel de trai, care să ne dea voie să trăim decent, care să ne ofere șansa de a merge spre un viitor predictibil, sustenabil și ușor de imaginat.

De 26 de ani suntem siguri doar când ieșim din casă, fără a mai garanta când vom reveni și cum vom reveni, la familia care a rămas să ne aștepte, să beneficieze de asigurarea traiului de pe o zi pe alta și nicidecum de o perioadă mai mare, care să ne permită să ne schițăm doar acel mult invocat ”viitor fericit”.

Jos, la talpa Iadului, politicienii se pregătesc de o nouă mascaradă cu șampanie și rând la DNA. Viața merge înainte.

ADI CRISTI