SE NAȘTE ÎN NOI SĂMÂNȚA INTOLERANȚEI

Scena politică românească este din ce în ce mai nervoasă. A trecut de zgomotul țipetelor, de spectacolul grotesc al dezvăluirilor ajungându-se în apropierea războiului civil. Ne situăm în zona pumnilor și picioarelor împărțite, este adevărat nu de borfașii națiunii, ci de oamenii politici care se pare că și-au epuizat arsenalul luptelor de idei, întorcându-se la bâtă. S-a ajuns la limbajul  pumnilor și la picioarelor, la tăvălirea pe jos a adversarilor, care se încăpățânează să nu înțeleagă ceea ce li se spune, dar nu pentru a dialogă, ci pur și simplu cu decizia obligatorie de a lua ca temă pentru acasă astfel d dispoziții!

Nu mai avem nici o scuză. Nu ne mai putem lamenta, nu ne mai putem motiva cu nimic lovirea adversarului politic, care devine instantaneu dușmanul de moarte, cel care trebuie să dea socoteală cu prețul integrității sale fizice. Rănirea celui din fața ta, cu care încerci să porți un dialog, pe care încerci să-l convingi că tu ai dreptate, tu ești ”șeful”, că tu deții puterea și el nu vrea să înțeleagă acest lucru (obligându-te să recurgi la forța fizică, la pumni și picioare și dacă va mai dura o astfel de încordare se va recurge și la ”brațul înarmat” al terorii), ne face să dăm un pas înapoi, să ne evaluăm de această dată singuri cine a greșit, cine greșește și cine trebuie apărat, cu adevărat.

Nu mai pot fi invocate promisiunile electorale, onorate sau neonorate. Mult mai aproape de noi ajung astfel să fie lovirea pe neașteptate de către cel care nu mai are nici răbdarea și nici putința de a duce dialogul pe făgașul disputelor de idei. Atunci, se naște un Mirel Palada și un Mihai Goțiu, un Nicolae Bădălău și un Marin Anton, personaje pentru care responsabilitățile pe care și le-au asumat pe linie de partid se dovedesc a fi mult prea copleșitoare decât ”pot mușchii lor” să le gestioneze. De această dată nu mai vorbim despre relația omului politic cu electoratul. Acesta din urmă nu mai încape în ecuație, este pur și simplu abandonat, și în cel mai bun caz lăsat în stand be, atâta tip cât atenția lor este capacitată de dușmanul său de moarte ce i-a ieșit în cale, fie la o dezbatere TV, fie la o nuntă pe lângă care liberalul Marin Anton  trecea prin nunta la care pesedistul Nicolae Bădălău a fost invitat. Incidentul de la B1 TV, ”interpretat”de Mirel Palada și de Mihai Goțiu, poate fi investit cu valoarea sistemului de referință față de care au început să fie raportate toate animozitățile generatoare de agresivități verbale, dar și fizice.

În replică Natura nu se lasă mai prejos, oferindu-ne momente greu de imaginat, cu dezlănțuiri ale naturii ajunse chiar în situația de a ne ucide semeni, nevinovați, aflați doar într-un loc nepotrivit, la un timp nepotrivit. Furtuna violentă și agresivă din vestul țării, cum sunt și reacțiile conaționalilor noștri, au smuls copaci, acoperișuri, tonete, panouri, balustrade, ”amestecându-le” cu mașinile aflate în trafic sau pur și simplu cu trecătorii care încercau să se refugieze din calea urgiei.

Este adevărat, violența cu care ne pedepsește în ultimul timp Natura este mult mai mare decât păruiala oamenilor politici. O astfel de apreciere ar trebui înțeleasă doar în aparența ei, căci, în profunzime, o astfel de reacție a conducătorilor noștri devine mult prea periculoasă, atâta timp cât ea poate declanșa reacții în lanț, nimicitoare, într-un final.

Avem nevoie de atitudini temperate, de reacții cât se poate de echilibrate, astfel încât să nu existe replici care să ne dezgolească pieptul nostru de eroi ai neamului sau să ne rupă turul pantalonilor de atâtea șuturi primite sub formă de lecție de bună purtare.

Nu trebuie să mai ridicăm mâna asupra nimănui, atâta timp cât nu este obligatorie prestația politică de către cei care nu au această chemare, acest talent, această pregătire. Este ca și cum am încuraja pilotarea unui avion de linie de către un retardat mintal, care nu poate fi stăpânit, care nu poate să ne garanteze că vom avea o călătorie lipsită de emoție. Chiar dacă vom înlocui boala pilotului cu lipsa sa de calificare în a pilota un astfel de avion, pregătirea sa fiind aceea de ciclist profesionist, de exemplu, soarta noastră va fi aceeași cu aceea pe care ne-o asigură retardatul nimerit la manșă.

Avem nevoie, ar trebui să înțelegem în cele din urmă acest simplu adevăr, de omul potrivit la locul potrivit. Avem nevoie de profesioniști, de competențe, de oameni care să-și cunoască locul lor, dar și interesele noastre, pentru care sunt solicitați să ne facă un serviciu, nu din muncă patriotică, ci pur și simplu cu asumarea plății cu dreaptă măsură.

Fără violență! În spatele ei nu se găsește altceva decât lipsa de maturitate a celor care o provoacă, astfel încât să nască în noi sămânța intoleranței,

ADI CRISTI