24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În America a câștigat cel care a trebuit să câștige, el fiind expresia voinței poporului, liber exprimată. În America a pierdut cel care nu a reușit să convingă poporul că el este mai necesar decât contracandidatul său, pentru interesele diurne ale americanului de rând. Majoritatea celor care și-au dat seama că au ceva de pierdut nu au votat Donald Trump, astfel încât, la aflarea rezultatului, s-au lăsat curentați de unda de șoc care au dat de pământ cu ei. Trump a sesizat un fapt cotidian, greu de explicat celor care sunt hipnotizați de forța mondială a SUA, de ceea ce reprezintă America în lume, în orice punct al ei, descoperit sau imaginat. Din interiorul SUA, Trump a observat că americanul este din ce în ce mai neajutorat, mai părăsit, mai izolat, mai pus în situația incredibilă să-și dea seama că măreția Americii nu mai există decât în lozinci, pe pancarte, în sloganurile din care nu a mai rămas în viață decât ecourile acestora.
Stilul lui Donald Trump a derutat și a înspăimântat pe cei care și-au dat seama că, la o adică, au ceva de pierdut. Secretul cu care a intrat Donald Trump în alegeri a fost foarte bine păstrat, atâta timp cât el a stat tot timpul la vedere, în văzul tuturor, în timp ce temperamentul celui care a șocat lumea, coleric prin desfășurare, l-a făcut să înspăimânte pe cei care au văzut în Donald Trump tornada ce mătură totul din cale.
În timp ce Hillary Clinton încerca să liniștească lumea cu o atitudine temperată, de dolce far niente, ”buldozerul Trump” nu a ezitat nici o secundă să nu scurme cu lama fiecare pas cu care noul președinte ales al SUA a bătut America în lung și lat, explicând poporului că a venit rândul lui să servească America, slujindu-i poporul, slujindu-l pe americanul care are nevoie de sprijin, pentru a se ridica, pentru a-și aduce aminte că face parte din poporul care s-a născut singur, care a învățat să fie în primul rând demn, să aibă un cult al demnității că face parte din țara care a demonstrat că poate fi garantul democrației, dar care a uitat că această demonstrație nu ar trebui să-l îndepărteze pe el de viața mult clamată, de vocea care îl poartă sub formă de porta-voce prin lume.
Donald Trump nu a ezitat să se concentreze pe americanul din interiorul țării, chiar exagerând prin formule rasiste, individualizând ”omul alb american”, răscolind vanitățile și orgoliile întemeietorilor acestui popor, ajuns între timp un etalon al democrației.
Hillary Clinton și-a recunoscut eșecul, l-a felicitat pe Donald Trump pentru faptul că a fost ales de poporul american al 45-lea președinte al SUA, îndemnându-şi alegătorii să nu uite că, în ciuda înfrângerii sale, SUA a câștigat un nou președinte, iar, crede Hillary Clinton, Donald Trump este președintele tuturor americanilor, în calitatea sa de președinte ales al SUA.
Dacă ar fi să-l traducem în limba română pe Donald Trump, am fi nevoiți să facem apel la Traian Băsescu, suprapunându-le marginile peste margini, temperamentul peste temperament, gesturile ferme peste gesturile ferme, carisma peste carismă. Aceeași dezinhibiție, aceeași spontaneitate, aceleași jocuri de culise, aceleași victime colaterale? Deja suntem puși în gardă, deja președintele Mexicului a lansat o invitație la discuții și negocieri, privind acuzele cu care Donald Trump și-a impus hotărârea fermă de a opri hemoragia dinspre Mexic înspre SUA. Fiecare stat încearcă să-și formuleze o replică (mai mult sau mai puțin gândită) față de evenimentul major produs în SUA. Franța, de exemplu, prin ambasadorul său la Washington, a sesizat cu această ocazie începutul sfârșitului lumii. Majoritatea țărilor, conform uzanțelor diplomatice, au transmis mesaje de felicitări lui Donald Trump, ignorând ”acuzele electorale” actualului președinte ales al SUA, care îi privea pe unii la modul direct.
Nu aș vrea să cred că Donald Trump ar putea să se comporte ca un Traian Băsescu căci, în acest nefericit caz, ambasadorul Franței la Washington ar avea dreptate 100%. Sunt sigur că oricât de ferm s-ar dovedi a fi Donald Trump față de ”promisiunile și mai ales față de mesajele electorale” America și-a creat, în timpul celor peste două sute de ani de democrație, mecanisme care pot elimina acest gen de atacuri la valorile pe care democrația autentică le creează. Nu aceste exagerări și derapaje l-au făcut președinte pe Donald Trump, ci strategia de redresare a economiei SUA a reușit să adune mai multe voturi decât Hillary Clinton mergând agale pe drumul bătătorit și de Barack Obama, dar și de ceilalți președinți care au urmat lui Ronald Reagan, republicanul care a pus americanului ardei iute pe limbă, făcându-l să se ia în seamă, așa cum a încercat astăzi Donald Trump să activeze orgoliul americanului, de a fi luat în seamă în cea mai influentă țară a lumii.
ADI CRISTI
