POEMELE DE SÂMBĂTĂ

 

Ana

 

Te duci și vii

în același timp

din același loc

de parcă ai sta suspendată

în inima mișcării

 

Poemul din tine

se lovește

de malurile trupului

cum se mai lovesc valurile

de malurile oceanului

(fără ca acestea să se atingă vreodată…)

 

Există în tine

(cum există și-n mine)

această părere de rău

că suntem

o trecere de timp

peste o trecere de spațiu

cum mai rătăcește palma mea

peste trupul cucerit de privire

descoperit până la acel

freamăt de codru des

(din care toate păsările ies)

 

 

Imperfecțiunea veșniciei

 

Nu mai trebuie să adaug nimic!

Orice lucru în plus

orice semn în plus

ar strica echilibrul…

 

Este ca și cum ai pune

peste această lume

așa de imperfectă

ceva în plus:

 

o altă lume imperfectă

un alt destin imperfect

un alt picior

strecurat de sub plapumă…

ai pune între noi

 

în plus

sau poate în minus

poate ai înmulți sau împărți

cu doi sau la doi

 

Nu mai trebuie să adaug nimic!

Poate…

puțină sare mai mult

dacă dorim ca această veșnicie

să dureze mai mult

în timpul vieții noastre!

 

ADI CRISTI