Risipiții lui Israel

„Când Domnul va zidi Ierusalimul

El la un loc îi va aduna pe risipiții lui Israel!”

 

Chiar dacă au învins deșertul

Cu tot cu rătăcire

Și apele mării

prin despicătura toiagului

Risipiții lui Israel

Au avut de îndurat împrăștierea

În toate colțurile lumii

 

Dar nu a sufletelor lor

nu a inimilor lor

Sau a urmelor tălpilor

Ci pur și simplu

Au avut de îndurat

Împrăștierea Țării Făgăduinței

În tot atâtea locuri atinse de

Risipiții lui Israel

 

Poporul tău, Doamne,

Stai acum și-l aduni

Cum ai aduna nisipul deșertului

Cristal cu cristal

Fir cu fir

Palmă cu palmă

Dună cu dună

Deșert cu deșert

Suflet cu suflet

Moarte cu moarte

Până când vei vedea

Că tot ce ai reușit să aduni

Nu umple nici măcar o lacrimă

Din oceanul de lacrimi pierdute

pe când poporul tău

era ars în cuptoare

dar nu sub formă de pâine

ci chiar sub formă de moarte

în timp ce tu numărai

cristal cu cristal

fir cu fir

palmă cu palmă

dună cu dună

deșert cu deșert

suflet cu suflet

moarte cu moarte!

 

Din fiecare țipăt sfâșietor

Se naște câte un evreu de serviciu

întru aducere aminte.

 

ADI CRISTI