DEȘTEPTARE CU EFECT  ÎNTÂRZIAT

Pușcăria lui Cîțu se ia la trântă dreaptă cu talibanii din Afganistan. De fapt numitorul comun al celor două știri devoratoare de rating ține de americani. În ambele cazuri americanii sunt cei care decid.
Dacă acum 20 de ani premierul actual al României, Florin Cîțu, era oprit pe o autostrada din Iowa de poliția americană, zilele acestea, după retragerea ultimului american din Kabul, talibanii au reînceput să numere atrocităţile stopate acum 20 de ani.
Iată că, această cifră reapar în prim planul întâmplărilor, evident cu funcții distincte. Pentru Florin Cîțu 20 de ani nu mai contează, cu atât mai mult cu cât el a plătit pentru acea greșeală a tinereții (să fii beat mangă oprit de poliţiştii americani), în timp ce pentru talibani, reluarea dominației lor întreruptă acum 20 de ani, s-a întâmplat la modul firesc, ca o recuperare a memoriei față de care fosta coaliție a țărilor luptătoare împotriva terorismului islamic s-a risipit în cele patru zări. Joe Biden, ajuns între timp președintele SUA, a decis, ca o asumare personală a tutor vinelor ce vor decurge din această retrage a militarilor americani, după 20 de ani de lupte prin munții Afganistanului, să fie el responsabilul, cel care este dispus să deconteze pasul greșit. Joe Biden a decis în numele soldatului American, să nu-l mai arunce în brațele morții pentru cu totul alte interese, nici unul ne demonstrându-şi pragmatismului. Președintele SUA a decis să nu mai moară nici un American pe pământul afgan. Cu toții, înapoi în America!
Părăsirea țării în care muntele joacă și rolul câmpiei, grotele fiind în principal locuri în care talibanii și-au ascuns și încă își mai ascund dușmănia lor față de păgânii islamului, amfiteatrul în care liderii lor nu au ezitat să predea lecția sacrificiului suprem în contul binefacerilor cu zeci de fecioare în lumea cealaltă.
Talibanii nu mai pot fi ignorați, atâta timp cât ei fac parte din peisaj. Nu ai cum să nu-i observe. Ei există cu hainele aparent ponosite, de culoarea stâncilor, lovindu-te fulgerător, ”pe nepusă masa”.
Nici Florin Cîțu, celălalt personaj colectiv al acestei relatări, nu poate să fie ignorant, cu atât mai mult cu cât suntem tentați să ne gândim la mai mulți deodată, prin prisma destinului de a avea grijă și de ceilalți. Suntem atât de concentrați în gestul următorului pas încât ne vedem nevoiți să ținem cont nu numai de geometria drumului, cât mai ales de starea de imponderabilitate pe care ți-o impune saltul mortal, până la următoarea buză de mal, locul în care aterizarea îți poate asigura siguranța.
Americanii, ca ultim eșalon ce a părăsit Kabul, în momentul în care aeronava lor militară a început să capete înălțime deasupra pistei de decolare a fost privită de jos, cum mai poate fi privită o semănătoare din adâncimea brazdei, descoperind semințele, de fapt disperații civili ai Afganistanului, cei care au profitat de acest ultim zbor pentru a evada și ei în lumea în care se poate trăi, se poate respire libertatea, gustată în cei 20 de ani în care coaliția antiteroristă le-a oferit o bună practică.
Florin Cîțu, de această data în calitatea sa de prim ministru, încearcă să se mențină deasupra valului, mult mai ponderat și mult mai atent la tăcerile care fac diferența. Colegii săi de coaliție politică sunt din ce în ce mai expansioniști, din ce în ce mai provocatori, drept pentru care Florin Cîțu nu are cum să se lase antrenat în tot felul de replici, mare parte dintre ele putând fi mortale, cu efecte întârziate, așa cum useristul Ungureanu nu a ezitat să prelungească conflictual cu primul ministru și pe teritoriul consumatorului de droguri.
Acuza că premierul nostru de azi ar fi un consumator înrăit de droguri nu este una nouă, ea vine din vechimea războiului cu PSD, când liderii social-democrați încercau să explice o incoerență în rostirea de atunci a ministrului de finanțe.
Astăzi, raportul poliției americane cuprinde și o descrie după natură, în care Florin Cîțu apărea cu o privire tulbure, încețoșată, cu ochii scăpați de sub control, semănând mai mult cu prunele dintr-un aparat de jocuri mecanice.
Evident că nu ne vom putea opri în acest punct. Fiecare tăcere a lui Klaus Werner Iohannis, în ceea ce-l privește pe Florin Cîțu, punctează în favoarea premierului, așa cum fiecare trezire la realitate a țărilor membre ale coaliției antiteroriste înseamnă o deșteptare cu efect întârziat.
ADI CRISTI