CALEA PLÂNGERII

Putin Putino Putinovici dis de dimineață
iese din casă. De fapt iese din Palatul său cu sute de camere
în care de fiecare dată unde va dormi în seara zilei de-abia începute.
Dar, până diseară mai este mult
drept pentru care să mergem pas cu pas prin agenda de lucru
nimerind, dar nu din întâmplare, pe o mai veche rană statală.

În primul rând suntem nevoiți să ținem cont de libertatea de a trage cu pușca
de cei care au bombardat neuronul prezidențial cu nevoia de război
este adevărat disipat în operațiunea specială pe care poporul rus
și-a asumat-o cu prețul a 15 ani de pușcărie grea.
Nimeni nu are voie să spună ceea ce ochii lor văd
Cum de fapt nimeni nu poate să fie lipsit de precizie
atâta timp cât
dacă ochiul vede război, acela nu este altceva decât
o operațiune specială care se derulează în conformitate cu programul…

Subsolul Kremlinului devine astfel cea mai înaltă clădire a Federației
atâta timp cât
din beciurile sale se vede noul gulag al Rusiei,
se vede întreaga Siberiei.

Efortul făcut de 22 de zile în limba română devine tulburător de mare
cu atât mai mult cu cât limba aceasta
în care ucrainenii în ultimule zile
au învățat ce înseamnă libertatea de a lupta pentru pace
fără armamentul cotropitorului, fără bombardarea blocurilor de locuințe
iar floarea să fie prelungirea gestului de a oferi și nu de a lua
de a prelungi moartea în case străine, cu ușile lăsate deschise
cu ferestre smulse de suflul bucuriei de a fi musafir nepoftit
musafir care ajunge să fie cuceritor de două parale…

Iată-ne cum stăm la hotarul dintre acum este momentul
de a pune și noi sare pe rană
sau de a salva un popor oropsit de voința conducătorilor
încă din vechimea stalinistă, rămasă sub forma nefastei moșteniri
în care ne întâlnim rănile sângerânde

Am ales calea plângerii pe umerii nepricopsiților
alături de care ne redescoperim chipul asemenea cu al nostru
și lacrimile durerii a tot ce poate să aibă legături de rudenie sau de moarte
cu acest popor în care greșiții greșiților noștri sunt vii
și ușor de luat la rost
dar care au prin sângele lor verticalitatea coloanei
prin care se înalță demnitatea acelui popor cu credință în Dumnezeu
ADI CRISTI