Scaderea calciului este determinata in mod frecvent de catre:

• Deficit alimentar
• Deficitul de parathormon (hipoparatiroidism, sindrom DiGeorge – absenta congenitala a glandelor paratiroide)
• Hipomagneziemie
• Deficit de vitamina D
• Insuficienta renala cronica
• Afectiuni care determina scaderea proteinelor serice totale (boli hepatice, renale)
• Utilizarea diureticelor, corticosteroizilor, anticonvulsivantelor si anumitor antibiotice (rifampicina).

Simptomele cel mai frecvent asociate cu un nivel scazut al calciului seric sunt reprezentate de catre:

• Oboseala musculara
• Crampe musculare (determinate de efort fizic sau spontane aparute inainte de culcare)
• Piele uscata
• Unghii friabile
• Paralizii la nivelul limbii, degetelor membrelor inferioare
• In cazurile severe pot duce la instalarea tetaniei cu aparitia spasmului laringian, tulburarilor de ritm cardiac si al convulsiilor generalizate.

Simptomele depind si de cat de usoara sau de severa este hipocalcemia.

Deficitul prelungit de calciu se poate manifesta sub forma starilor de confuzie, pierderilor de memorie, delirului, depresiei si halucinatiilor.

Diagnosticul hipocalcemiei este stabilit pe baza informatiilor de anamneza si al consultului clinic al pacientului, fiind confirmat cu ajutorul investigatiilor de laborator pentru determinarea valorilor serice ale calciului.

Desi este privita uneori cu superficialitate, hipocalcemia constituie o problema medicala care necesita depistare si corectare. Pe langa suportul scheletic, calciul este necesar organismului pentru functii intracelulare si extracelulare vitale. Calciu ionizat (iCa sau Ca2+) este necesar pentru reactiile enzimatice, coagularea sangelui, transmisia neuromusculara, contractia musculara, tonusul muschilor netezi vasculari, secretia hormonala, formarea si resorbtia osoasa, controlul hepatic, metabolismul glicogenului si cresterea si diviziunea celulara.

Retineti ca nivelurile anormal de scazute ale calciului in sange pot afecta in mod semnificativ sanatatea si bunastarea pacientilor.

Tratamentul deficitului de calciu este etiologic si are ca scop restabilirea nivelurilor optime ale calciului seric prin administrarea de sulfat de magneziu (sare amara) sau gluconat de calciu intravenos.

Pe termen lung se pot utiliza suplimente de vitamina D, calciu si magneziu pentru prevenirea crampelor musculare si amelioraea simptomatologiei, insotite de monitorizarea periodica a valorilor pentru calciu seric total si ionic pentru a evita supradozarea.