Nu știu ce urmă să fie
de învățătură de minte
cum nu știu dacă eu
sunt chematul sau sacrificatul…
O trecere pe deasupra
nu poate să înțeleagă
târâișul șarpelui
cum nici urma săpată-n nisip
nu poate să unească
zborul cu orizontul
decât în acel punct imaginar
din care izvorul ne dă
din răcoarea nopții,
dar și a morții…
Nu știu ce urmă să fie aceea
rămasă în spatele tălpilor
ce trec peste ape
cum mai rămâne povestea
ce-și sapă singură groapa
adunându-ne
din aproape-n departe.
