PE LINIA DE PLECARE

Când nu era zăpadă peste țară, eram triști și nemulțumiți, neîmpliniți chiar. Nu ne simțeam noi în acea stare de grație în care reușim să le avem pe toate, fără ca acestea să ne facă și rău. Pentru noi, românii, ar fi bine ca zăpadă să fie și la 20 ͦ C, să ningă frumos abundent, fără ca să ne blocheze șoselele, dacă se poate, să ningă în afara părții carosabile a străzii.

Așa am avut un sfârșit de an anost, cu un Crăciun la 18 ͦ C, uscat, curat,  cu străzile ”la negru”, cum vânează unii dintre confrații noștri din presă, din ce în ce mai des, să agite administrațiile locale. Degeaba sare ca mușcat de șarpe fostul primar General al Capitalei, Traian Băsescu (care, între timp, a fost și președintele României) la astfel de ”așteptări”, admițând că este imposibil să ai ”șosele la negru”, în condițiile meteo din aceste zile. ”Iarna nu-i ca vara” spune totul, așa cum totul spune ”panseluța nu-i ca zăpada”.  Drumarii și, mai ales, primarii localităților băgate de meteorologi la codurile portocaliu și galben, se uită mai mult în” curtea vecinului”, arătând cu degetul minusurile deszăpezirii de prin vecini, fără a vedea ”bârna din ochii lor” (a se citi localități înzăpezite în condiții de iarnă, cu accente grave, de cod portocaliu, de viscol și de căderi masive de zăpadă).

Această iarnă de la jumătatea lunii ianuarie, care va ține și ea câteva zile, a pus batista pe țambalul Guvernului de tehnocrați care, conform definiției tehnocratului, acesta mai mult face decât vorbește. El este specialistul, cel care știe să gestioneze situațiile de fapt și mai puțin să comunice cu societatea civilă, cu poporul.

Acest Guvern de lucrători a reușit să închidă toate autostrăzile României afectate de viscol, constatând, din calcule precise, că este mult mai sigur să nu se circule, decât să se circule în condiții severe de înzăpezire, de luptă ”pe viață și pe moarte” cu nămeții. Mai bine se stăm acasă, la căldurică sau la ”umbră”, decât să ieși de nebuni pe drumurile unei Românii grav afectate de lipsă de organizare, în primul rând. Suntem ca o echipă fără antrenor, ca un cor fără dirijor, ca o țară fără conducător. Ne bulucim fiecare după ceea ce crede el, ne având nici timp, dar nici dispoziția de a asculta ce mai spun și alții. Nu ne interesează ce spune cel pe care l-am ales să ne spună lucruri adevărate și credibile. Pe cel pe  care îl plătim să fie ”la dispoziția noastră”. Cum nouă nu ne pasă, cum noi nu ne interesăm de reacția lui legitimă, iar acesta, văzându-se neluat în seamă, se duce și se culcă pe o ureche, de regulă pe singura lui ureche funcțională.

Pe când iarna a ajuns să fie la ea acasă în aceste zile lumea politică transpiră în învălmășeala creată de apropiatele alegeri locale, din iunie și parlamentare din  noiembrie. Lumea politică nu este interesată de ravagiile iernii, cât mai ales de ravagiile DNA, de procurorii care încep să fie întâlniți prin ”venele campaniei electorale”, stând la pândă, să prindă un cheag care ar putea să fie sub formă de promisiune, pentru a da bani celor care îl va vota pe cutare sau pe cutărică. Pe astfel de considerente deja lideri politici sunt condamnați la pușcărie, cum e cazul liderilor Liviu Dragnea și Sorin Frunzăverde.

Încet, încet, partidele încep să-și cheme la start competitorii care vor fi în arena alegerilor locale. Fiecare partid știe că de modul în care el va reuși să se organizeze în interiorul său, pentru ca, apoi să se organizeze în teritoriu, de la sate la comună și județ, de la bloc, cartier, la oraș, va depinde succesul în alegeri. Mai mult ca oricând, de această dată va conta omul, profilul său moral și nu  numai profesionist. Campania electorală va fi ca iarna. Tăioasă, rigidă, devastatoare, nemiloasă și chiar nedreaptă, dacă vom ține cont de loviturile sub centură, ce se vor practica pentru scoaterea adversarului din competiție, chiar dacă acesta se va dovedi post-factum nevinovat.

Imaginea imaculată a candidatului poate fi un atu care să conteze, doar dacă candidatul nu este un ”nimeni”, un anonim despre care nimeni nu a auzit că ar fi făcut și el ceva. Să schimbe un bec, pe casa scării sau să curețe trotuarul din dreptul casei, pe timp de iarnă.

Mai avem câteva zile de iarnă, ceea ce ar putea să fie un avantaj pentru politicieni, dacă vom ține cont că memoria colectivă este scurtă și ușor de domolit de uitare. Este un semn bun, dacă ține cont că politicianul nu poate să reziste în afara votului, iar votul începe să fie grav afectat de tensiunile pe care strada nu ezită să le inducă în Palatele conducătoare.

Dacă nu suntem pregătiți încă pentru o iarnă grea, cu siguranță că suntem tot timpul găsiți pe linia de plecare în tot felul de alegeri.