WANTED GRIGORE BĂCIUȚ!

Adi Cristi

Vorbim și astăzi, în preziua lui 8 martie despre ARACIS, agenția care își uită menirea, ajungând pe mâinile unuia ca acest lamentabil ambiţios, răuvoitorul Grigore Băciuț. Nu ne putem despărți de gestul acestuia de a minți în interes propriu sau a grupului organizat (doar procurorii vor decide dacă ne aflăm în situația grupului infracțional), fără a privi obiectiv înspre ARACIS, așa cum au făcut-o cei de la Universitatea Apollonia din Iași, exasperați de incapacitatea lor de a înțelege ”ce are Grigore Băciuț cu ei”.

”Acronimul ARACIS denumește foarte clar obiectivul principal al unei agenții care dorește să contribuie la asigurarea calității în învățământul superior (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior).

Această agenție dispune de un cadru legal și de regulamente, un personal numeros, pregătit sui generis pentru a-și îndeplini menirea. Agenția se finanțează în principal din contribuția instituțiilor de învățământ superior ce plătesc taxe substanțiale dacă doresc a fi evaluate. Multe sunt instituțiile care de la naștere și până în prezent au suferit modificări, restructurări, reorientări în pas cu evoluția domeniului, corectându-și structuri, personal, obiective. ARACIS rezistă în forma inițială și într-o mentalitate vădit depășită. Conducerea ARACIS este asigurată, de regulă, de un consiliu format din foști miniștri, secretari de stat, lucrători în minister, colectiv mult prea îmbătrânit pentru a se putea cupla la un învățământ modern, flexibil și dinamic.

În perioada în care a trecut, de la naștere și până în prezent, în ARACIS s-au înrădăcinat și cutume deloc colegiale, vizitele ARACIS excelând într-o lipsă de comunicare cu membrii instituției evaluate, în atitudini de o rigiditate nejustificată, de multe ori rău voitoare, care împiedică evaluarea corectă a situației de fapt din instituție.

Cine urmărește regulamentele ARACIS poate avea surpriza de a constata că ARACIS este o instituție care nu poate fi contestată. Orice instituție din orice stat european poate greși și acceptă contestații pe fondul activității desfășurate. Acest lucru nu se întâmplă și la ARACIS, care acceptă doar contestații în ce privește procedura sau doar etica, în felul acesta, pe fond, membrii ARACIS au puterea discreționară de a spune că albul este negru, că niște condiții anume nu sunt îndeplinite chiar dacă în realitate lucrurile stau altfel.

Acest ”stat în stat” îi permite lui Grigore Băciuț să facă tot ce vor mușchii domniei sale, râzând în nas tuturor celor care se simt revoltați de excesele acestuia, simțindu-se apărat de această prevedere neconstituţională care afectează profund ”egalitatea de șanse”, concurența neloaială, dreptul la opinie în condiții egale de manifestare.

Chiar dacă ARACIS este finanțată de mediul academic universitar, lipsa de respect față de acesta, similară cu  lipsă de respect a statului față de contribuabilii săi, devine un reflex condiționat a celui care decide soarta celuilalt. Chiar și așa, sub această nedreaptă platoșă, încape contestația referitoare la imoralitatea lui Grigore Băciuț, cel care poate fi acuzat de lipsă de etică profesională, privind misiunea sa ca președinte al comisiei medicale din cadrul ARACIS. Iată că, cei care au crezut că sunt inexpugnabili au un Călcâi a lui Achile în persoana incoerentului Grigore Băciuț. Victimele acestuia nu ezită să se revolte să ceară ajutorul celor care au capacitatea să le înțeleagă durerea, încercând să aducă în fața opiniei publice acest tip de comportament stalinist, în care cel care are cuțitul în mână nu numai că are pretenția de a împărți pâinea, dar poate să atenteze și la viața celui care se vede silit să accepte situații ce frizează absurdul, incultura, ipocrizia, hoția, summumul cărora se recomandă a fi prostia din constatarea ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”.

cu învățământul.

”În graba lor, membrii comisiei ARACIS preiau fraze și calificative din evaluările anterioare, deși acestea nu mai corespund realității. La sfârșitul vizitei, se acordă aproximativ 30 de minute, niciodată mai mult, pentru punerea de acord a unor eventuale erori de evaluare. Comisia poate accepta modificări și observații ale instituției evaluate, dar până la București raportul rămâne tot în forma eronată inițială, corectarea putând fi acceptată doar formal, doar pe moment.

Comisiile ARACIS, realizate în principal din cadre didactice de la universități de stat, dezvoltă o adevărată opresiune asupra instituțiilor particulare, creând condițiile unei concurențe neloiale, sancționând cu toleranță zero situații care, în învățământul de stat, sunt trecute cu vederea”.

Aventura lui Grigore Băciuț pe meleagurile moldave nu se poate opri aici. El a devenit unul dintre cei mai căutați vinovați de dezastrele provocate, atât de profesori cât și de studenți, astfel încât, pe sufletele fiecărui om afectat de reacredința individului sunt deja lipide afișe cu ”WANTED GRIGORE BĂCIUȚ!”