24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
A mai trecut o moțiune de cenzură. Acum a stat. Nervii s-au mai răzbunat…O eliberare puternică de vanități și de orgolii rănite, aceasta a fost producția gestului, de altfel perfect constituţional, al opoziției politice din Paramentul României. Alina Gorghiu în același stil al ”caței de Ferentari”, după umilirea de la votul cu bile, în care doar opoziția a fost pusă în situația de ”a-și număra bilele” (într-o parageneză fie spus metoda a fost brevetată de pedeliștii din PNL, pe când aceștia slujeau cu interese ascunse, astăzi scoase la lumină, o guvernare Boc ce s-a dovedit a fi mai mult decât dezamăgitoare), încearcă astăzi să pară din nou neprihănita unei încercări, lamentabile prin nereușită, de a da jos guvernul Ponta, căruia copreședintele Marelui PNL nu se ascunde să-i declare ură până la moarte.
Nu știu de unde și-a făcut rost de această intoleranță sadică, atâta timp cât, după delicatețea și sensibilitatea (surprinse în stop-cadru cu ea și mai puțin în secvențele derulate cu 24 de cadre pe secundă, atât cât să fie articulată mișcarea) nu fac casă bună cu monstruoasa Alina Gorghiu, dată nouă spre regurgitare, ca un aliment alterat, numai bun de o toxiinfecţie, dacă nu alimentară, atunci cu siguranță de învrăjbire politică, specifică cu precădere anilor 90. Ascultând-o și mai ales privind-o pe femeia care ar fi trebuit să reabiliteze chipul feminin în politică dâmbovițeană, după cele două mari eșecuri majore ale Elenelor, Elena Ceaușescu și Elena Udrea, Alina Gorghiu sapă o prăpastie decisivă și chiar nedreaptă, ridiculizând prestația din spațiul mioritic al omului politic în fustă, căci de aceea în pantalon a avut grijă Monica Macovei să o ridiculizeze la maxim.
Moțiunea de cenzură intitulată după chipurilor și asemănarea Alinei Gorghiu și al lui Vasile Blaga, într-un mixaj horror: „Victor Ponta – demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu este o lozincă!”, nu a trecut, adunându-se doar 194 de voturi pentru, din necesarul de 278 de voturi, în timp ce parlamentarii puterii au preferat să stea relaxați în fotoliile parlamentare, marcându-și astfel prezența la vot, fără însă a și participa.
Pe ce s-au bazat, oare, strategii Marelui PNL când au ieșit în public cu această acțiune care, pe fond, le-a arătat încă o dată cât de neajutorați sunt și cât de puțin pot ei conta în văzul electoratului pentru construirea unei alternanțe credibile și eficiente la guvernare?
Se pare că omul politic face parte din acea categorie a handicapaților sau, mai neutru spus, al celor cu dizabilități, pe care statul social îi ajută, acordându-le o atenție deosebită, chiar și din punct de vedere material. Evident, în urma unor controale de specialitate, pe care nu cred că omul politic actual nu ar reuși să le treacă cu brio, s-ar putea stabili gradul de handicap al acestuia, precum și care va trebui să fie atitudinea cetățeanului și a statului față de el. Într-o atare situație, chipul care ar apărea în mass media ar beneficia de protecție, să nu se înțeleagă mare lucru din el, iar presa ar avea interdicție la a vorbi pe șleau de incompetența Alinei Gorghiu, de exemplu sau de nesimțirea fără limite a lui Vasile Blaga, în a se prezenta din nou în fața poporului, pentru a-i oferi din genialitatea sa, dovedită a fi una de criminal sadea. Într-o astfel de situație, cei doi ar mai avea o șansă în a-și duce până la capăt misiunea de a se prezenta din nou în fața aceluiași popor pe care l-au nenorocit pe când se îngrămădeau să înțeleagă ce a vrut să sună Traian Băsescu cu strigarea: ”Să trăiți bine!”
”Adică, cine să trăiască bine, poporul sau ei?! Cum adică poporul, că el este mulți, iar ei sunt puțini! Deci, pe cale de consecință a logicii, de trăit bine trebuie să trăiască cei puțini, pentru ca să simtă ce înseamnă milionul de euro și nicidecum cei zece lei, cât ar fi revenit unui român, din marea împărțeală. Mai bine să se rămână la mica ciupeală!”
În acest raționament poate fi întâlnită, ca o piesă de puzzle, atitudinea acestei moțiuni de cenzură, ce s-ar fi dorita fi începutul unei noi lovituri de stat sau, cel puțin, continuarea încercării Laurei Codruța Kovesi, prin ”omul de sacrificiu”, Nicolae Jean Uncheșelu, de a-l da jos pe Victor Ponta din Palatul Victoria, răzbunând astfel de la terfelire pe cel pe care ea l-a numit ”șansa vieții ei”, care a scos-o din Sibiu și a dus-o în lume, cum doar un porumbel călător mai poate spera la un inel cu mesaj și la o misiune.
Între timp, țara arde sub caniculă, asfaltul se topește, țevile se sparg, trecătorii se opresc la umbră, cu batistele înmuiate în fântânile arteziene ale orașelor, acoperindu-și fețele, încercând o clipă de relaxare sau chiar a încerca marea rușine față de ceea ce se întâmplă cu noi, din cauza arșiței, alta decât a Soarelui.
