ȘI CAPRA, ȘI VARZA

Încă ne simțim amețiți de noile dimensiuni ale timpului, cu un viitor liber, încă neocupat de faptele noastre. Avem, acum, la jumătatea lunii ianuarie, senzația că putem recupera ceea ce nu am înfăptuit încă, putem reîndreptă tot ceea ce am ratat, tot ceea ce am greșit. Un fel de gumă de șters greșelile ținem în mână și pornim în bătălia cu greșeala, dar mai ales cu destinul  greșiților noștri.

Suntem încă amorțiți de entuziasmul ”celei de-a doua șansă” care ne ține în priză, care face din noi acele buldozere bio cu ajutorul cărora reușim să nivelăm terenul, aducându-l ”la cota 0”, cotă de la care încep orice fel de construcții, civile, militare, fantastice, fără de care mintea noastră nu ar mai lucra, iar noi am deveni mai străini decât cei cu care nu ne-am întâlnit niciodată.

Suntem deja în stadiul sedimentării noii puteri, perioadă în care conflictele generate de lipsa unei comunicări reale provoacă fisuri sau chiar crevase c are pot duce la despărțiri irecuperabile.

Într-un astfel de început apare și „ridicolul situației”, punând într-o situație hilară persoane, înainte ca acestea să devină personaje, care riscă să pășească  în spațiul politic direct din groapa de gunoi a acestui pestilențios malaxor de destine umane.

Un spațiu mai mizerabil decât spațiul politic nu a fost încă descoperit, chiar și numai pentru că acesta conține tot ce are societatea în acel moment mai scârbos și mai dizgrațios, din care se naște substanța sublimă și luminoasă a perlei care influențează la maxim viețile contemporanilor.

Această realitate dură, dar adevărată, aduce în prim plan tot ceea ce naște Natura sub formă de dialog empatic, astfel încât emoționalul să fie doar de coloratura și nicidecum de substanță, rațiunea având un cu totul alt traseu decât sentimentul, chiar dacă ni se pare de fiecare data că farmecul nostru ne face cele mai mari servicii în felul în care reușim să ne remarcăm, să ne facem auziți, crezuți, idolatrizați, iubiți… Uneori dintr-o astfel de incursiune cădem în acea ingrată deșteptare, sub lama tăioasă a ghilotinei, indiferent de producția sa, de mecanismele sale, dar care duc la același deznodământ al ghilotinării.

A fi scurtat de cap este același deznodământ cu a fi dat afară din funcție, oriunde s-ar afla aceasta și oricine ar fi angajat la stat sau ales de popor.

Societatea începe să-și construiască un  mecanism de protecție, astfel încât cei nimeriți în astfel de funcții să nu poată transfera beneficiile într-un scop în sine, fără a mai da măsura valorii sau a plus valorii așteptată în conformitate cu fișa postului.

Acum, când încă este caldă așteptarea unor astfel de reacții, se poate intui mult mai simplu cine pe cine atacă, cine pe cine dovedește.

Gafele care se fac în aceste momente pot fi considerate încercări stinghere de adaptare la „noile condiții de lucru”, căutări de racordare la noile obligații, dar mai ales la noile beneficii, astfel încât noii aleși și noii numiți să aibă posibilitatea de a face o recunoaştere a terenului la fața locului, identificând traseele și mai ales destinațiile pe care noii în funcții să scurteze la maxim acest proces de primire/predare.

Dacă înainte de alegeri, atenția tuturor a fost focusată asupra evoluției pandemiei noului coronavirus, la mai bine de o lună de la finalizarea acestora, în momentul în care bătaia peștelui se dă pentru împărțirea funcțiilor, suntem dezorientați, ofuscați și atacați din spate de o nouă ofensivă Covid-19, chiar dacă în aceeași direcție atacă și vaccinarea celor care doresc acest lucru, gândind că astfel ne vom imuniza, că bătălia cu noul virus este aproape câștigată, vaccinații având din  nou liber la mișcare.

O nouă categorie superioară de indivizi, cu mai multe grade de libertate, într-o lume în care încă operează restricțiile de mișcare și de activitate, ne împarte și ne asmute unul împotriva celuilalt, în timp ce perioada de provizorat se dovedește a fi una nu numai de lungă durată, cât mai ales una care să te țină o viață întreagă, „dacă  care ai noroc să nu trăiești mult.”

Astfel, vom reuși să împăcăm și capra și varza fără ca cineva să ne mai reproșeze că am putea fi rude cu capra sau chiar cu varza.

ADI CRISTI