Cântecul își face din liniște jgheab
Și curge peste noi ca o ploaie de vară
un semn pentru care
se nasc ursitoare
cu inimă scoasă din lanț la plimbare
Mai trece un apus peste linia roșie
mai vine răsăritul prelungire de sânge
se nasc din tăceri aripi de îngeri
și taina se ascunde
sub pleoapa ce plânge
E o stare de vis sau un vis dezmembrat
o grămadă de fiare de puf, ruginite
din care încerc să te refac
în brațele mele nelocuite
Rămâi și rămân o secundă strivită
cu buzele moi de sărut înviate
peste tot cad versuri, frunze grăbite
sub pământul cu iarba întoarsă
pe spate.
