Vorbesc să mă auzi

tac să mă simți

privesc ochii închiși

să-ți văd căderea

vibrând

după mâna întinsă

prin corpul tău căutând

 

exiști cum exist

de parcă am fi singurii treji

cu visele încătușate

ca și cum  ne-am mângâia

cu mâinile ținute la spate

 

sau poate

suntem deja mai mult decât știm

cum mai este revărsarea de ape

mai mare decât albia care-o conțin

 

vorbesc, tac, mă scol

te ridici, alergi, te cobori

te ating, mă atingi

umbrele noastre se întind

peste ele trece un câine

și mai mulți călători.