24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Guvernul de birocraţi într-ale administrației și de tehnocrați într-ale profesiunii, așa cum încerca mai complex să-și definească echipa premierul Dacian Cioloș, începe să semene cu mai toate guvernele României din ultimul sfert de secol, în sensul eterogenității sale valorice, a compromisurilor ciudate acceptate doar pentru ca ocupantul unui portofoliu ministerial să reușească ”să împace și capra și varza”, și prezența sa în Guvern și viitorul carierei sale europene. ”Mi-am luat concediul fără salariu de la Comisia Europeană , pe timp cât voi fi ministrul Justiției, ne mărturisește Raluca Prună (sic!). Deja, în această direcție, încep să se aprindă dezbaterile privind incompatibilitățile ce apar din această situație de prezervare a unui post, cu toate că legea stabilește aici un posibil conflict major de interese. Tot la nivelul zonelor interzise, cu un potențial major de explozie, îl constituie și cazul ministrului Administrației și Internelor, Petru Tobă, bănuit a fi autorul unei teze de doctorat plagiate. Apar derapaje de la lege și în zona Ministerului Transporturilor, privind falsuri în documente oficiale, cum de altfel sunt menținute o serie de semne de întrebare în ceea ce-l privește pe vice premierul Costin Grigore Borc, ministrul Economiei.
Ca o primă concluzie, privind avantajele unui guvern de tehnocrați față de un guvern de oameni politici, ar fi că nu există nici un avantaj vizibil, imediat, pe termen scurt, decât doar că, un astfel de guvern de natura Guvernului Cioloș seamănă foarte mult cu un instrumentist care cântă la instrumentul pe care i-l ține altcineva (a se citi majoritatea politică). Este foarte sugestiv să ne dăm seama ce ar însemna ca un saxofonist să cânte la acest instrument ținut la gura altcuiva, interpretului (Guvernului Cioloș) revenindu-i doar sarcina de a apăsa clapele instrumentului.
Cu toate aceste inconveniente ce țin de personalitatea și amprenta guvernării Dacian Cioloș arată, cel puțin până acum, o mare disponibilitate de a-și duce la bun sfârșit misiunea. Are bun simț, capacitatea de a asculta pe toți cei cu care intră în contact, capacitatea de a ține cont de cel care gândeşte punctual mai bine decât a gândit el, delimitându-se total de orice încercare de conflict. Nu este în firea sa intenția de a gestiona tensiuni, ambiguități, confuzii, eliberând de orice bănuială eventualele situații neclare, cu care a trebuit să se confrunte încă din momentul în care a acceptat să-și construiască echipa și programul de guvernare. A demonstrat că are capacitatea să remarce lucrurile bune făcute de guvernul precedent și de a se recunoaște a fi continuatorul acestora. Nu vrea, cel puțin până acum, în această etapă de reasamblare a Bugetului de Stat pe 2016, să aibă parti pris-uri cu nici un partid politic, încercând să-și păstreze neutralitatea politică, ocolind etichetele de: ”Partid al PNL” sau de partid al lui Klaus Iohannis, cu indicativul ”Partidul meu”.
Dacian Cioloș demonstrează că își cunoaște foarte bine care îi este spațiul de manevră în pătrățica sa, încercând în acelaşi timp să fie un foarte bun comunicator, lăsând să se înţeleagă ajutorul vizibil pe care discuțiile de dinainte cu prietenul său Vasile Dîncu au fost bine gestionate și însușite la nivelul acestei performanțe atât de singulare la acest nivel. Puțini au fost prim miniștri care au știut să comunice, care au fost puși în situația de a-i asculta și pe alții, înainte de a promova un proiect de lege. Dacian Cioloș în postura în care se află, de a-și construi de fiecare dată o majoritate politică, este tot timpul pus în situația de a fi cinstit cu el însuși și cu partenerii săi pe care știe că dacă i-a minţit o dată, a doua oară nu va mai avea cum să-i convingă să fie de partea propunerilor sale legislative.
Într-o astfel de situație trebuie să ne imaginăm faptul că acest guvern de tehnocrați seamănă foarte bine cu artistul de circ, al cărui număr este să meargă pe sârmă la înălțime cupolei. Orice pas greșit înseamnă activarea moțiunii de cenzură nimicitoare!
