Studiu: 55% dintre medicii bucureșteni suferă de stres personal; 52% – de stres profesional

Colegiul Medicilor din Municipiul București (CMMB) a prezentat, vineri, un studiu prin care a fost măsurat nivelul de stres profesional în rândul medicilor din Capitală iar potrivit rezultatelor, 55% dintre medici suferă de stres personal, 52% de stres profesional, 36 la sută de stres legat de interacțiunea cu pacientul, iar 24% suferă de toate cele trei tipuri.

Participanții la studiul CMMB au declarat că lucrează în medie 42,9 ore pe săptămână și consultă în medie 18,2 pacienți pe zi. 30 la sută au două locuri de muncă, iar 12 la sută, trei sau mai multe joburi.

Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii.

Femeile sunt mai afectate de fenomenul burnout decât bărbații, mai relevă studiul.

Cauzele acestui sindrom sunt, potrivit psihologilor, imposibilitatea de a deține controlul la locul de muncă, absența recunoașterii sociale și munca în exces, care lasă prea puțin timp de relaxare sau pentru activități în familie.

Persoanele afectate pot ajunge la depresie, anxietate, au dificultăți în luarea deciziilor sau o iritabilitate crescută cu episoade de agresivitate.

Sondajul realizat de CMMB a urmărit măsurarea nivelului de epuizare și identificarea principalilor factori care accentuează stresul profesional în rândul medicilor, ca și a soluțiilor propuse de aceștia pentru remedierea situației.

Potrivit CMMB, cifrele din studiul efectuat la București sunt mai mari decât cele din alte țări europene.

Nivelul sindromului burnout în Franța este de 42,4%, în Germania de 48,7%, iar în SUA, de 45,8%. Un studiu efectuat în 12 țări europene arată că 43% dintre medici suferă de epuizare emoțională. În Marea Britanie, studii de specialitate arată cu unul dint trei medici are simptome de burnout.

Concluziile cercetării realizate de CMMB precizează că burnout-ul este prezent într-un număr destul de mare de cazuri, dar este mai puțin legat de lucrul cu pacienții, ci mai degrabă de factorii de sistem (birocrație, legislație neclară, presiuni emoționale ale rudelor, recunoaștere socială redusă, lipsuri materiale).

„Știm cu toții că actul medical, și în general sănătatea, sunt puncte fierbinți, mai ales în ultima vreme. Știm cu toții că în sistemul de sănătate există o serie întreagă de neajunsuri, este un sistem, cu toții recunoaștem, subfinanțat, este un sistem care este grefat de probleme majore, care trebuie reformat din temelii și acest lucru — neajunsurile — au evidente repercusiuni asupra actului medical, unde în permanență sunt doi actori, medicul și pacientul”, a declarat președintele Colegiului Medicilor București, prof. dr. Cătălina Poiană, care a subliniat nevoia reorganizării sistemului sanitar prin reducerea birocrației.

La rândul său, vicepreședintele CMMB, prof. dr. Bogdan Ovidiu Popescu, a spus că medicii pierd mult timp cu problemele birocratice.

„Ar trebui să existe un suport, un sprijin, personal care să rezolve doar aceste probleme birocratice pe care nici medicul, nici spitalul nu și le permit. În spitalele din Vest niciun medic nu stă să introducă cu cardul, toate lucrurile sunt făcute de personal specializat. Medicul nu are treabă decât cu bolnavul, n-are treabă cu această birocrație. Deci, aici e problema la noi”, a arătat Popescu.

El a vorbit și despre stresul apărut ca urmare a lucrului cu pacienții, care potrivit studiului CMMB este mult mai mic decât cel pentru alți factori.

„În condițiile în care numărul de consultații este foarte mare, medicul nu are un timp suficient pentru a mulțumi pacientul. Aici nu e vorba de calitatea actului medical. Pacientul are o așteptare de la tine, care nu este numai cea de competență, este și cea de relație psihologică directă. El are nevoie de calmul tău, de un timp suficient. Unii oameni, psihologic vorbind, au nevoie de un timp mai scurt, alții mai lung. Aș adăuga aici și lipsa psihologilor din majoritatea spitalelor cu situații grave. Și comunicarea gravității unui diagnostic tot în sarcina medicului cade”, a mai spus Popescu.

El a subliniat că medicul, într-un timp scurt, pentru că are multe consultații, trebuie să fie și competent — să pună un diagnostic corect și să dea tratamentul corect, să rezolve birocrația și să comunice și cu pacientul.

„Și, la final, pacientul să vadă un medic zâmbitor, care explică pe înțelesul lui și el să plece de acolo cu sentimentul că actul medical a fost dus până la capăt. Pentru că medicina vine din latină, de la a fi împreună cu pacientul, medicina nu înseamnă numai să ai competențe de diagnostic și tratament, ci și să fii împreună cu pacientul. Ceea ce este extrem de greu de realizat. Medicul știe lucrurile acestea, îl apasă, îi crește tot acest stres profesional, pentru că el și-ar dori să ducă aceste lucruri până la capăt și nu se poate în sistemul pe care vi-l explicăm acum”, a adăugat Bogdan Popescu.

Totodată, Cătălina Poiană a arătat că există și problema agresivității cu care se confruntă, uneori, medicii.

„O altă problemă este cea legată de agresivitate și agresivitatea poate că este, de foarte multe ori, mai importantă la aparținător decât la pacientul respectiv. Pacientul, de multe ori, înțelege situația în care este și este mult mai tolerant. (…) Dar, după ce ai stat patru ore într-o operație și ai făcut tot ce ai crezut tu că e mai bine și ți-ai dat sufletul acolo, în momentul în care ieși, nu poți să spui, să comunici aparținătorului tot ce ar dori el să afle, pentru că deja ești chemat la sală înapoi pentru celălalt pacient și după ce îți iei o serie de înjurături de la aparținători, poate că nu mai ai disponibilitatea necesară de a zâmbi”, a menționat Poiană.