Simptomele cancerului osos, confundate cu cele ale artritei. Ce trebuie să știi despre temuta boală

 

Cancerul osos poate debuta la nivelul oricărui os din organism, dar cel mai frecvent afectează oasele lungi care intră în alcătuirea brațelor și picioarelor.

Există mai multe tipuri de cancer osos. Unele dintre acestea apar în principal la copii, în timp ce altele afectează mai mult adulții.

Termenul de cancer osos nu include tipurile de cancer care debutează în alte tesuturi ale organismului și se răspândesc la os. De asemenea, cancerul osos nu se referă și la tipurile de cancer de sânge, cum ar fi mielomul multiplu și leucemie, care încep în măduva osoasă, substanța gelatinoasă din interiorul osului unde se produc celulele de sânge.

Există mai multe tipuri diferite de cancer osos. Cele mai frecvente tumori osoase primare includ osteosarcomul, sarcomul Ewing, condrosarcomul, histocitomul fibros malign, fibrosarcomul și chordoma.

– Osteosarcomul este cel mai întâlnit tip de cancer osos. Osteosarcomul apare cel mai frecvent la persoanele de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 10 și 25 de ani. Cu toate acestea, poate afecta și persoanele adulte. Osteosarcomul debutează adesea la nivelul oaselor lungi ale brațelor și picioarelor, în zonele de creștere rapidă din jurul genunchilor și umerilor. Acest tip de cancer este de cele mai multe ori agresiv, cu risc crescut de răspândire la plămâni.

– Sarcomul Ewing este cea mai agresivă forma de cancer osos și afectează persoanele tinere cu vârsta cuprinsă între 4 și 15 ani. Apare mai frecvent în rândul băieților și este rareori întâlnit la adulții de peste 30 de ani. Sarcomul Ewing debutează cel mai des la mijlocul oaselor lungi ale brațelor și picioarelor.

– Ca incidență, condrosarcomul este al doilea tip de cancer osos și însumează 25% din toate tumorile osoase maligne. Aceste tumori se dezvoltă din celulele cartilaginoase și pot fi agresive sau relativ lente, în creștere. Spre deosebire de multe tumori osoase, condrosarcomul este cel mai frecvent manifestat de persoanele de peste 40 de ani. Acesta afectează mai mult bărbații și se poate răspândi la plămâni și ganglionii limfatici. Condrosarcomul este cel mai adesea localizat la nivelul oaselor pelvisului și șoldurilor.

– Histiocitomul fibros malign afectează țesuturile moi, inclusiv pe cele musculare, ligamentele și tendoanele. Acesti tip de cancer apare de obicei la persoanele cu vârsta de 50-60 de ani. Este prezent mai ales în zona extremităților și este, de asemenea, de două ori mai întâlnit la bărbați decât la femei.

– Fibrosarcomul este mult mai rar diangosticat decât celelalte tumori osase. Apare cel mai frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 55 de ani și afectează țesuturile moi din spatele genunchilor.

– Cordomul este o tumoară osoasă foarte rară, cu o rată de supraviețuire de maxim 6 ani de la diagnosticare. Cordomul apare la adulții de peste 30 de ani și afectează cel mai des persoanele de sex masculin. Acest tip de cancer osos apare în mod special în partea inferioară sau superioară a coloanei vertebrale.

Semne și simptome

Din păcate, simptomele cancerului osos nu se manifestă într-un mod semnificativ decât atunci când boala este într-un stadiu avansat. În plus, multe tipuri de cancer se dezvoltă lent, pe o perioadă lungă de timp, ceea ce pooate determina bolnavul să asocieze simptomele cu alte condiții legate de înaintarea în vârstă, cum ar fi artrita. Alți factori care influențează simptomele cancerului osos sunt localizarea și mărimea tumorii.

Cel mai frecvent simptom al tumorilor osoase este durerea. În cele mai multe cazuri, durerile devin treptat mai severe. Inițial, durerea poate fi prezentă doar noaptea sau în timpul activităților fizice. În funcție de mărimea tumorii, cei afectați pot prezenta simptome timp de săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a merge la control medical.

In cazuri restranse, bolnavii pot resimti senzatia de taietura constanta la nivelul tesuturilor din jurul oaselor. Acest simptom este mai comun in cazul histiocitomului fibros malign sau fibrosarcomului, dar poate sa apara si in cazul altor tipuri de cancer osos.

În timp, dezvoltarea tumorii poate cauza fragilitatea oaselor. În acest caz, fracturile și traumatismele la nivelul oaselor apar mai des și mai ușor decât în mod normal. Acesta este un semn definitoriu al cancerului osos și poate fi prezent atât în cazul tumorilor maligne, cât și în cauzul tumorilor benigne. Chiar și tumorile beningne se pot răspândi și pot slăbi rezistența oaselor.

În cazul în care tumoara comprimă un nerv din zona afectată, bolnavul poate resimți durere, amorțeala sau furnicături în acea zona. Atunci când sunt comprimate vasele de sânge din jurul tumorii, este afectat fluxul sanguin.

Alte semne și simptome mai puțin întâlnite includ febra, frisoanele, transpirațiile nocturne și scăderea în greutate. Aceste manifestari sunt mai frecvente după ce cancerul se răspândește la alte țesuturi din organism.

Diagnostic

Primul lucru pe care îl va face medicul în încercarea de a descoperi cancerul osos este să cunoască istoricul medical al bolnavului. Aceasta va include o revizuire a problemelor de sănătate din trecut, precum și simptomele bolii, dar și progresia acestora. În continuare, medicul va recomanda efectuarea unor investigații specifice.

 Raze X. Cu toate că razele X sunt un instrument de diagnosticare foarte eficient, în cazul cancerului osos în stadiu incipient, acesta nu va apărea în imaginile cu raze X. Cu toate acestea, atunci când prin intermediul razelor X se poate observa tumoara, medicul poate determina dacă formațiunea este malignă sau beningă, în funcție de forma pe care o are tumoara.

– Tomografie computerizată. Această investigație este un test mai avansat care poate oferi o imagine transversală a oaselor. Tomografia computerizată oferă o imagine detaliată a oaselor și este mai eficientă în depistarea cancerelor în stadii incipiente. Scanarea oferă, de asemenea, informații suplimentare privind dimensiunea și localizarea tumorii.

– Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). RMN-ul poate oferi imagini detaliate ale oaselor și țesuturilor moi, inclusiv mușchi, tendoane, ligamente, nervi și vase de sânge.

– Biopsie. În majoritatea cazurilor, toate celelalte teste ajută medicul să vadă care este cel mai bun loc din care poate preleva un mic eșantion de țesut sau os, pentru biopsie