DUMNEZEU SĂ O AIBĂ ÎN PAZĂ

În timp ce ne pregătim să ne îngropăm Regina, după un scurt pelerinaj pe la Castelul Peleș, rânduiți la ore exacte, pe o ploaie numai bună De spălat păcatele și așa semnificative, de la președinte la ultimul șef de instituție de stat, care în prealabil și-a anunțat intenția de a transmite la fața locului condoleanțe, nu ezităm să ne întoarcem cu toții la obsesiile noastre care ne ocupă tot timpul ”și ceva pe deasupra”, cum s-ar exprima gânditorii de dinainte de 1989.

Nu sunt un regalist convins. Nu m-am născut ”cu regele la scară”. Nu am fost învățat despre ce a însemnat Casa Regală pentru România și mai ales pentru românul de rând. Despre astfel de contribuții decisive am învățat mult mai târziu. De fapt mult prea târziu pentru a-mi forma reflexul pactizării cu profunzimea apelativului Majestatea Voastră! Chiar dacă expresia în sine a intrat în modul de adresare asumat și de mine, mai mult pe filiera bunului simț decât aceea a credinței în valorile Casei Regale, de regulă transmisă din tată în fiu, nu mă pot considera un regalism convins, un partizan al coroanei într-o Europă în care monarhiile își modifică prerogativele sau pur și simplu dispar din lipsă de performanțe. Se spune că instituția de natură divină, a Regalității, poate asigura normalitate din care oamenii politici să-și extragă liniștea necesară gestionării problemelor de interes general, ce privesc țara. Această constatare, pentru români, scrie doar capitolul ”ce s-ar putea întâmpla în România dacă ne-am reîntoarce la monarhie”.

Nu știm decât din aduceri aminte, cu o vechime de aproape 70 de ani, cum s-a mișcat țara pe când Regele Mihai I de România ocupa Palatul Regal. Regimul comunist a înăbușit orice respirație care nu avea legătură cu învățătura marxist-leninistă. A schingiuit Istoria Românilor, epurând-o de toți ”dușmanii poporului”, printre care a fost înghesuită și monarhia, considerată a fi reprezentanta exploatatorilor clasei muncitoare și a țărănimii. Într-o astfel de lume generații după generații au învățat strâmb ceea ce astăzi a reușit să fie scos la lumină, trecutul adevărat al poporului român, schimbându-se profund sistemul axiologic după care am fost învățați că, de regulă, nonvaloarea are dreptul și obrăznicia aplaudată de a fi considerată valoare, doar pentru că ea are carnet roșu de partid. O astfel de axiomă a dus la îndobitocirea poporului până la expresia: ”Ce privești așa, ca un bou la poartă nouă?”

Astăzi ne pregătim să ne îngropăm Regina. Soția Regelui Mihai I de România. Majestatea Sa a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. S-a căsătorit mai apoi în exil în anul 1948, cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei. Din acte poate să reiasă că Regina noastă Ana nu este a noastră, ea fiind doar soția Regelui Mihai I de România, pe când acesta nu mai era regele nimănui în acte, dar totuși rămânând regele tuturor celor care l-au iubit, în sufletul lor lăsat lângă ochii ce țintuiau bolta cerească, în căutarea americanilor care nu mai veneau!

Dar, așa suntem noi românii, sensibili și emotivi, largi în gesturile naivității noastre iertătoare care ne fac astăzi să plângem cu lacrimi sincere trecerea în neființă a Reginei Ana, lăsată fără țară, fără coroană și acum fără rege. Poate să se spună fără a greși că Regina Ana nu a domnit peste România, nu i-a învățat limba română, fără a simți românește, așa cum ar trebui să simtă orice Mamă, căci regina Maria (născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii) a fost mama poporului român după ce a devenit soția Regelui Ferdinand I, mama lui Carol al II-lea, a stăpânit spiritul timpului în care a păzit România de toate relele, identificându-se timp de 13 ani cu greutățile și bucuriile poporului Român, într-o perioadă nefastă ce a parcurs primul război mondial, domnind între 1914 – 1927.

Poporul român, în afara unor radicali de pe forumurile social media, pe care mintea îi ajut atât cât mai poate ea să-i ajute, este un popor cu frică de Dumnezeu și îngăduitor în fața morții semenului său. Dacă Regele Mihai spune că soția sa Ana este regina sa, ea este și regina noastră, așa cum și copiii lor și urmașii copiilor lor sunt prinți și prințese, chiar dacă cele cinci fete s-au născut în exil. Dumnezeu să-i țină în pază și să o ierte pe Regina Ana, prima care a fost luată dintre pământeni și dusă în lumea celor drepți. Dumnezeu să o aibă în pază!

ADI CRISTI