VAI DE MAMA NOASTRĂ

Justiția din Româna, atât cât se mai poate fi ea justiție, în sensul instituției care face dreptate, care apără legea și adevărul, este atacată deja din exteriorul ei, dar și din interiorul ei. Dinspre partea celor supuși judecății, dar și din partea celor care judecă. Se poate astfel constata că Justiția este fracturată puternic, fărâmiţată, pregătindu-se pentru marea pulverizare, marea spulberare ce anticipează strigătul de lehamete: ”S-a ales praful și pulberea din democrația pentru care am murit!”

Ministrul Justiției, Raluca Prună, a pus gaz pe foc chiar la temelia Justiției, a instanțelor de judecată, care, pentru prima oară în România democrată, au ieșit în stradă, și-au închis sălile de judecată până când doamna ministru Raluca Prună își va lua haina și papucii de birou și va părăsi ministerul. Între timp, Asociația Magistraților din România continuă să puncteze minusurile care încep să se desprindă parcă de la sine de pe pereții încrederii cetățeanului în Justiție.

Procurorii DNA greșească în veselie, ignorând legea la modul stupefiant, producând atacuri în direct la fundamentul valorilor democrației, cu o nonșalanță greu de explicat. Au început să fie luate în seamă pedepsele la care a fost și este în continuare supusă România, de către CEDO, sub formă de sancțiuni ce pun degetul pe rană, în ceea  ce privește abaterile de la litera și spiritul legii de către instituțiile care sunt plătite pentru a apăra legea și nu pentru a o încălca.

Situația gravă a justiției din România acestui an 2016 vine să ne confirme că țara trece poate printr-una dintre cele mai grave crize de identitate post-decembristă. Din nou apar reflexele anilor 1950, reflexe care au reușit să arunce țara în prăpastie. Au reușit să ridice delațiunea la rangul declarațiilor care contează, a mecanismului care face posibilă acțiunea în timp real, astfel încât, ”dușmanul de clasă” să nu aibă putința de a acționa, ”de a-și duce la îndeplinire mârșavele lui planuri”. Acest tip de comportament nu este străin istoriei poporului român, păstrându-se încă vii amintiri despre astfel de acțiuni în care proletcultismul acelor ani a ucis sau sugrumat valoarea în favoarea subculturii, inculturii. Poate încă nu reușim să conștientizăm ce mare pericol începe să ne urmărească, dincolo de fracturarea încrederii în puterea statului care face dreptate, iată că începe să apară efectele a 26 de ani de incultură crasă a majorității clasei politice. Un om lipsit de cultură este, în cel mai fericit caz, un ignorant. O țară lipsită de cultură ține în prizonierat o populație, amăgindu-se că are în case un popor. Un politician incult este mai grav pentru societate decât o bombă de neutroni. Explozia pe care o poate genera un astfel de personaj devine una cu efect întârziat, pe perioade mai mare de 20 de ani, astfel încât acum suntem victimele marilor greșeli politice ale anilor 1990. Într-un astfel de proces nu există perioadă de prescriere. Nimic nu se prescrie, nimic nu se uită, nimic nu se iartă. Politicianul este cel mai periculos produs toxic al acestui ultim sfert de veac. El poate să infesteze atmosfera sau microcosmosul uman, poate să fie virus, poate să fie cărămidă sau stâncă prăbușită deja peste o comunitate sau chiar peste țară. La o majoritate de 70%, câștigată de la popor în 2012, s-a găsit ciudata și neinspirata soluție de a ne lăsa conduși de un guvern de tehnocrați, chiar dacă majoritatea guvernamentală din 2012 a fost conservată încât să poată susține un guvern politic. Klaus Iohannis a făcut tot posibilul ”să-și pună guvernul lui”, printr-o suită de presiuni și de intervenții, care doar în aparență ar fi fost în conformitate cu prerogativele sale. Spun în aparență, gândindu-mă la o acțiune ”made in DNA”, care a început să ancheteze valorile nepatrimoniale ale capitalului electoral, de exemplu (Elena Udrea, Olguța Vasilescu, Victor Ponta – pot fi considerate primele experimente), ceea ce ne face să credem că și acest președinte a căzut în malaxorul sistemului construit de Traian Băsescu, utilaj care a denaturat înțelesul pe care Constituția îl dă funcție de președinte al României. În timpul mandatului său  binomul continuă să-și facă de cap, fără ca cineva cu funcție de răspundere să i se poată opune, chiar și numai pentru că toți cei are au astăzi funcții de răspundere sunt clienții Justiției, de la Klaus Iohannis la Victor Ponta via Liviu Dragnea.  Vai de mama noastră!

ADI CRISTI