Cicoarea este ușor de recunoscut datorită florilor de un albastru deschis. Este folosită din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile ei vindecătoare.

Cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, comestibilă, care aparține familiei Asteraceae din care face parte și păpădia, genului Cichorium, ordinului Asterales. Originară din Europa, vestul Africii și centrul Asiei, crește sălbatic pe pajiști, pe câmpuri necultivate, prin lanurile de cereale, pe marginea drumurilor, pe lângă ape și de-a lungul căilor ferate. A fost cultivată în diferite regiuni ale Americii, Africa, Asia și Oceania. În Europa este cultivată în special în nordul Franței, Belgia, Germania și Spania.

Numită popular cicoare, cicoare de câmp, cicorie amară, dudău, floarea secerei, scai voinicesc, încingătoare, doruleț, paza drumului, această plantă anuală sau bianuală, care poate ajunge la un metru în înălțime, are rădăcina pivotantă, groasă ce se continuă cu un rizom scurt, lignificat. Perioada optimă de recoltare este în lunile martie, septembrie și octombrie.

Tulpina este ramificată divers colorată, de la verde la maro-roșcat. În partea de jos tulpina poate fi foarte păroasă, în timp ce partea superioară ramificațiile tulpini sunt aproape lipsite de păr. Frunzele plantei sunt bazale, pețiolate, lanceolate, aspru păroase pe fața inferioară, formează o rozetă iar frunzele superioare sunt sesile, cu marginea dințată. Frunzele fragede de cicoare se recoltează în martie, aprilie.

Florile sunt ligulate, albastre și foarte rar albe sau roz. Perioada de înflorire se întinde de la începutul verii până la începutul toamnei, în funcție de condițiile meteorologice. În general, florile, care durează o singură zi, se deschid dimineața și închid când lumina soarelui devine mai puternică, la mijlocul zilei. Florile se culeg în lunile iulie, august și septembrie.

Fructul este o achenă muchiată, de 2-3 mm lungime. Planta produce în medie 3000 de semințe, potrivit site-ului illinoiswildflowers.info.

Întreaga plantă de cicoare conține un suc lăptos, al cărui constituent major (45-60%) este inulina. Acidul fenolic se găsește în flori, iar rădăcinile conțin lactone sesquiterpenice amare. Tulpina cuprinde: cicorină, inulină, arginină, colină, acid cicoric, levuloză, fier, fosfor, calciu, potasiu, magneziu, sodiu. În rădăcină se află: lactucina, substanțe triperpenice amare, lactupireina, fructoza, tanin, ulei volatil. În plus, cicoarea conține vitaminele A, B, C, E și K.

În medicina populară românească, cicoarea se folosește în tratarea rănilor și a durerilor abdominale. Rădăcina de cicoare comună este cel mai popular înlocuitor de cafea, cu care se aseamănă foarte mult la gust. Părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar.

Preparatele pe bază de cicoare sunt recomandate în caz de boli hepatice și biliare, constipație, diabet zaharat. Cafeaua de cicoare combate oboseala și ajută la concentrare.

Inulina, conținută într-o proporție impresionantă de către rizomii de cicoare, are o puternică acțiune de reducere a colesterolului negativ (LDL).

O jumătate de litru de decoct de cicoare, administrat în reprize, de patru ori pe zi, reglează secreția de insulină și previne accesele de hipoglicemie.

Frunzele bazale, cu un gust ușor amărui, se folosesc în salate asortate având acțiune benefică asupra ficatului, de curățare a sângelui și detoxifiere generală.

Această plantă poate fi, de asemenea, utilizată pentru a spăla eczemele și este recomandată în cataplasme pentru iritații ale pielii, potrivit site-ului kew.org. Cataplasme din frunze și flori proaspete zdrobite, aplicate pe răni, tăieturi alină durerea și ajută la vindecarea mai rapidă a acestora, fără cicatrici inestetice.

Ceaiul de cicoare este indicat în dureri de stomac și dureri de cap. Principiile active din rădăcină sporesc secreția de bilă și de sucuri gastrice, îmbunătățind digestia și eliminând problemele, precum balonarea, inapetența, atonia gastrică.

Pulberea de cicoare este recomandată în răceli și alte infecții, deoarece aceasta întărește sistemul imunitar crescând rezistența organismului. Administrarea cicoarei favorizează dezvoltarea în intestin a așa-numitelor bacterii prietenoase, care între altele îmbunătățesc producția de celule ale sistemului imunitar și le activează pe cele existente. Se folosește, de asemenea, pentru a trata constipația.

Tinctura de cicoare se folosește extern în cazul reumatismului. Studii științifice au arătat că această plantă diminuează ritmul cardiac prea accelerat, fiind adjuvant în tahicardie.

Administrată înainte de masă, cicoarea stimulează apetitul, în timp ce atunci când este luată în timpul mesei, ea este un puternic inhibitor de apetit. Extractul de cicoare este singurul remediu natural cunoscut, care ajută la menținerea echilibrului între secreția de hormon al foamei (grelina) și cel al sațietății (leptina), ceea ce explică efectele benefice în cura de slăbire.

Deși conține o cantitate mică de calciu, totuși este un excelent remediu contra hipocalcemiei. Secretul său constă în faptul că favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente (cum ar fi lactate, migdale, nuci, soia, broccoli, spanac etc.).

La noi în țară, extractul de cicoare se găsește combinat în proporții egale cu plantă integrală, sub forma unor capsule cu o eficiență terapeutică însemnată.

Persoanele care suferă de o inflamație a intestinelor, de gastrită și de ulcer hiperacid, trebuie să consulte un specialist în medicina plantelor înainte de a consuma cicoare.