MOLDOVA LE VA STA ÎN GÂT

Democrația are costurile ei, din ce în ce mai greu de plătit sau chiar de suportat. Iată că, în SUA, după ce Donald Trump ”a dat-o pe Hillary Clinton cu capul de ambele maluri ale oceanelor Atlantic, respectiv Pacific”, scoțându-i sloganul electoral pe nas, în cealaltă parte a lumii, bănuită a fi democrată, Igor Dodon, de această dată reducându-și victoria la malurile Nistrului și ale Prutului, a reușit să-i scoată Maiei Sandu din cap orice bănuială de Europă unită și salvatoare.

Vorbeam despre întâmplările politice din ultimii ani, care ne-au prins pe picior greșit, de fiecare dată. Aproape în punctele importante sau în cele de care depindem noi, românii, s-a întâmplat ca democrația să ne joace feste, să iasă câștigători adversarii așteptărilor considerate de noi a fi majoritare. De jur împrejurul României, de exemplu, toți vecinii, cu mici excepții (cum ar fi Ucraina), sunt pro-ruși: Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova…și lista rămâne deschisă pentru Serbia, Slovenia (sic!)

În Bulgaria avem astăzi un președinte pro-rus declarat, în timp ce Bulgaria face parte din NATO, așa cum tot din NATO face parte și Ungaria sau chiar Turcia (care și-a descoperit, în urma puciului de la Istanbul, ”un prieten de nădejde în Rusia”, căreia nu de mult i-a doborât două avioane rătăcite deasupra Turciei). O astfel de recapitulare ne pune întrebarea din corpul temei pentru acasă: Cum v-a mai acționa NATO în cazul în care va fi invocat art.5 al Alianței, atunci când un membru al acesteia este atacat din exterior? Evident că, în noile așezări de piese pe tabla de șah, NATO se transformă într-un chibiț neinspirat, ne acomodat nu noile reguli ale jocului, reguli nescrise sau scrise doar de interesele de prietenie unora cu Federația Rusă, de exemplu.

Vladimir Putin se pregătește să introducă în scenă noi personaje, mult mai vioaie și mult mai agile, mult mai cooperante cu președintele Federație Ruse, cu funcție de Țar, eliberând o serie de posturi importante, cum ar fi cel de la Ministerul Economiei, condus până în noaptea arestării, de către Alexei Uliukaev. Acuzația adusă înaltului demnitar rus a fost de luare de mită, două milioane de dolari, iar acțiunea a fost coordonată de Comitetul de Investigații de la Moscova, comitet subordonat direct președintelui Vladimir Putin.

Ceea ce contează mai mult este intenția de coagulare a acestor forțe, care surprind prin victoriile lor, pur și simplu democrate (sau aparent democrate) date de votul popular ce apare a fi liber exprimat, în conformitate cu voința poporului. Urmează la ”ghilotina votului” Franța și Germania, unde forțele de extremă dreapta sunt din ce în ce mai prezente, mai vocale, mai greu de oprit. Dacă în această scurtă respirație oprită mai adăugăm și Brexit-ul, proiect politic căruia nici măcar inițiatorii săi nu-i vedeau decât un viitor din zona fantasticului, a inimaginarului, reiese că nu mai poate fi vorba de o coincidență sau de câteva coincidențe greu de asamblat într-un tot unitar, care să aibă sens.

Și totuși, societatea este bulversată și greu de stăpânit, atunci când vede că o majoritate dată de vot, care era minoritatea declarată și constantă până în momentul decisiv, le va decide în numele democrației viața de zi cu zi, aruncând-o în zonele pentru care majoritatea de ieri, minoritatea de azi, a luptat cu precădere pentru apărarea drepturilor și libertăților omului, astăzi aflate în mare pericol.

O astfel de constatare scoate în stradă pe cei care strigă împotriva, paradoxal, a votului majoritar, pentru a fi constanți în opțiunile lor de a apăra legile care încă le dau lor dreptate, când vorbim despre libertățile de exprimare, de circulație a persoanelor, materialelor, serviciilor, finanțelor.

Or, amprenta lui Donald Trump pusă peste aceste alegeri prezidențiale din SUA  este de fapt călușul îngrămădit în  gura democrației sau cătușele prinse de gleznele militanților drepturilor și libertăților cetățenești. Aici ne-a adus acest tip de democrației, în care sistemul a reușit să învingă votului popular, în cazul lui Hillary Clinton care, l-a vot popular, l-a bătut pe Donald Trump de a văzut acesta 50 de stele verzi pe drapelul țării, pe care americanii depun jurământul.

Același tip de defecțiune a sistemului, asumat de o lege imperfectă, i-a dat voie și lui Igor Dodon să o bată pe Maia  Sandu la o diferență de 70.000 de voturi, diferență obținută prin tălpile puse votanților care au rămas fără buletine de vot sau care au fost adăugate fraudulos prin metodele votului cu autobuzul în mai multe secții de vot, cu precădere din Transnistria. Să nu ignorăm faptul că, la Chișinău, Maia Sandu l-a tăvălit în ridicol pe Igor Dodon, câștigând cu peste 53% aceste alegeri decisive pentru traseul Republicii Moldova înspre Europa și nicidecum înspre Siberia lui Dodon.

La Moscova presa, exaltată de victoria preferatului Kremlinului, titra cu litere de-o şchioapă: ”Moldova este a noastră”! Oricum, spunem noi, această Moldova le va sta în gât și nici o manevra Heimlich nu ne va mai putea ajuta nici pe noi, dar nici pe ei!

ADI CRISTI