CUM SĂ DAU ÎN STRĂINI, SĂ-MI IASĂ VORBE?!

Ceea ce era depozitat cu multă grijă, în cele mai adânci beciuri ale neîncrederii, iese acum la suprafață, prin tot felul de alarme, care mai de care mai stridente, de genul celor care au fost setate să anunțe momentul când Marele Partid o ia la vale! Există și un astfel de senzor? Cu siguranță că el există la nivelul percepției mofturilor și ale orgoliilor rănite, ale vanităților provinciale, dar  ”dă capitală”, pentru care personajele principale ale unei anumite conjuncturi sunt puse față în față cu istoria, fără a fi în măsură să confirme valoarea pe care și-o atribuie singuri sau din zona galeriei profitoare.

Mai precis se trage tare, din toate pozițiile, în Guvernul Grindeanu, dar nu dinspre liberali, nu frontal, ci pur și simplu de către ”ai lui”, și ”pe la spate”, unghi mort pentru cei care mizează în continuare pe prietenie, ignorând formula decisivă zilelor noastre: Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur”.

Doamna Firea, primăreasa Capitalei, are și nu are dreptate. Are dreptate atunci când spune că nu-i prea iese socoteala cu cei din Palatul Victoria, aceștia din urmă demonstrând un imobilism frate cu lipsa de interes sau chiar cu piedica pusă pe sub preș, dar nu prea are dreptate dumneaei atunci când cere gâtul premierului și al guvernului implicit, din aceste pricini, mai mult nelalocul lor decât voite a fi antifirisme. ”Gabi, dragă, așa ai reacționat și atunci când Mihăiță al nostru i-a arătat obrazul lui Tata Dragnea, că nu prea iese din casă și vorbește despre ceea ce se întâmplă în stradă, a la ”în orb”, în timp ce tu ai strigat în gura mare că e o trădare la mijloc, că Chricuță al ieșenilor este de-ai lui MRU, fără ca să recunoști că mare vină, pentru haloimisul ieșit sub codul #rezist, îi aparține în mare măsură, atâta timp cât ca Primar General nu ai luat măsurile ce se cuvin a fi luate, atunci când ai pe teritoriul tău o manifestare neautorizată. Ca la noi la nimeni! Cine are tupeu are și legea de partea sa, chiar dacă, la articole și la spiritul legii nu prea iese socoteala cu dreptatea!

Avem o mare problemă, putem spune ca un fel de concluzie. Dacă Gabriela Firea nu se înțelege cu colegii ei de partid, ce să mai vorbim despre Mihai Chirica, de exemplu? Și nu vorbim despre interesele personale ale celor doi. Ei reprezintă comunități importante de români, care au ieșit la vot și au votat PSD. Din nou constatăm că dacă exist un scurt-circuit acela este identificat la comunicare. Nimeni nu mai vrea să comunice cu nimeni, nimeni nu mai vrea să țină cont de ”glasul și interesele comunității pe care primarii aleși ai țării le reprezintă și sunt datori față de ele, în conformitate cu programele electorale ajunse după alegeri a fi programe de guvernare, de la localitate la țară!” Atunci când ceea ce ai promis orașului nu mai poate fi realizat, pentru că administrația centrală (guvernul) nu te ia în seamă, lăsându-te să vorbești în deșert, simțindu-te eliminat din cărți, izolat cu indiferență și nepăsare pentru ceea ce ai promis tu, primarul și nu tu, primul ministru.

Liviu Dragnea a greșit în prioritizarea programului de guvernare. A gândit teleormănește, să dea românilor bani mai mulți, căci lipsa banilor enervează electoratul. Toată concentrarea s-a dus pe acest deziderat important dar insuficient pentru dezvoltare. Marile proiecte de investiții așteaptă disciplinate și nerăbdătoare să treacă Legea salarizării pentru a fi și ele luate în seamă. Șoselele de centură, autostrăzile, metroul bucureștean, spitalele de urgență sunt doar câteva dintre proiectele lăsate în stand by, provocând în zona administrațiilor locale adevărate nemulțumiri. ”Uite că până și ai noștri nu ne iau în seamă și ne amână, ne trimit de la Ana la Caiafa, lăsându-ne de fapt cu ochii în Soare.

Liviu Dragnea o face pe-a rabinul, încercând să dea dreptate tuturor, ocolind o reacție fermă, să împartă apele, să ofere un echilibru necesar nu guvernului sau partidului, ci pur și simplu țării, din ce în ce mai mistuită de neîncredere și lipsa oportunităților pierdute asemenea marilor iluzii.

Gabriela Firea este pusă astăzi în situația să constate, pe pielea ei fină, că uneori este mult mai bine să te lupți pe față cu acel guvern, împotriva căruia partidul făcea opoziție, decât să speri de la guvernul tău că vei fi și tu luat în seamă.

Vai de mama lor, adică vai de mama noastră, atâta timp cât primii sacrificați sunt propriii ei copii! Lasă mamă, că trebuie să dau în voi, cum să dau în străini, să-mi iasă vorbe?!

ADI CRISTI