TELEORMĂNEANUL ȘI BANUL

Avem guvern! Unul la fel de nou precum a fost cel de care am scăpat cu atâta umilință.  Avem prim ministru, (a cărei față aduce mai mult cu pământurile cândva desțelenite), care dă dovadă de o voință fermă, ”frate cu teleormăneanul”. Avem din nou aceeași lălăială, consecventă cu marile bâlbe guvernamentale, când un firicel de ministru se și aruncă sub șenila scenei politice, să vadă și el cum e să fi terfelit la scenă deschisă (vezi ce l-a mâncat pe Mișa, versus pilonul II de pensii”).

Se poate spune că, am schimbat ceva, prin părțile esențiale, dar am păstrat același amatorism în abordarea problemelor de interes național. Această formulare ”de interes național” este mult prea complexă pentru a reuși să o cuprindem în plenitudinea ei. Reușim doar să o atingem, să ”o pișcăm de buce” cum ar pune Magistrul Ursachi, fără însă a-i atinge chichirezul, în sensul găsirii punctului sensibil, motor, care să producă, prin atingere, acel zvâc necesar pasului înainte, acolo unde ne așteaptă (cu flori, pâine și sare, bașca păhărelul de palincă) fericirea. Fericirea, pe câmpiile căreia am tot alergat, atunci când aveam liber la a visa frumos, chiar dacă, invariabil, astfel de vise ne trezeau ca din cele mai horror coșmaruri, a rămas și astăzi o floare de ”nu mă uita”, fără însă a ne aduce un beneficiu, fie el și de miros frumos, cum doar câmpiile înflorite ne pot delecta simțurile olfactive și vizuale.

Noul prim ministru, Mihai Tudose, instalat deja la Palatul Victoria, și-a propus să recupereze toate întârzierile din programul guvernamental, același care au dus la ”alungarea lui Sorin Grindeanu de la Palat”. Din ce în ce mai multe amănunte încep să nu se mai lege cu motivația  oficială care a stat la mătrășirea lui Sorin Grindeanu din funcția de prim ministru. Mult discutata și invocata evaluare a miniștrilor a amendat și prestația fostului ministru al Economiei, care nu a reușit să ”pornească” ”Fondul Suveran de Dezvoltare”, unul dintre atuurile majore ale relansării programelor investiționale. Ei bine, acel ministru al Economiei, pentru această nerealizare, a fost numit primul ministru al noului guvern, căci actele sale de identitate ne spun că este vorba despre același Mihai Tudose (sic!)

Încurcate mai sunt căile care, chipurile, vorbesc că ne vor scoate la lumină. Cu cât ai impresia că ai scăpat la câmp deschis de maci, cu atât ești nevoit să constați, de unul singur sau împreună cu adunații din piețelor publice, că una se vorbește și alta se face, asemenea tradiționalelor minciuni, grosolane și grotești, date spre o aleasă stăpânire.

Pe parcursul întregii campanii electorale a PSD ne-a fost aliniată răbdarea la margine de drum, pe unde defila programul frumos tipărit al social-democrației. Acel program electoral a fost transformat cu minuțiozitate în primul program de guvernare, ce a adunat acceptul aproape anonim, al analiștilor economici, care dădeau de înțeles că acesta ar putea fi pasul miraculos de redeșteptare a României, țară uitată în cele mai negre situații umilitoare, de la câștigul salarial de țară bananieră și până la reașezarea interesului față de noi a celorlalte state ale lumii, fie că se  numesc SUA, Germania, Franța, Anglia sau chiar Rusia.

Stupoare. Minunea nu a ținut decât șase luni, după care Teleormăneanu și-a dat seama că este imperios necesar să gândească o reașezare pe tabla de șah a pieselor, atâta timp cât deja era obligat să sesizeze o serie de câmpuri libere, numai bune de atacat și de făcut mat, dacă nu se intervine imediat. De fapt, nu Grindeanu a fost problema, ci programul de guvernare, din interiorul căruia ar fi trebuit să curgă lapte și miere. Dar nu a curs decât așteptări ne onorate, dezechilibre negândite, tensiuni inutile, spurcări și înjurături ”ca la ușa cortului”, culmea fără a implica opoziția politică, doar între ei, ”roșii”, au început să se spurce. De fapt, nu a mai ieșit la socoteală puzderia de beneficii cu care marele public se obișnuise deja, începând să-și numere țechinii, înainte ca aceștia să le îngreuneze buzunarele. Au căzut pur și simplu dintr-un vis frumos, ce  nu avea să se întâmple, chiar și numai pentru că, un vis stropit cu apă este o trezire brutală din coșmar, o repunere în drept a mișcării pumnalului înfipt în spate.

Guvernul Tudose nu poate fi altceva decât o încercare disperată a Teleormăneanului de a-și mai amâna puțin intrarea în scenă, pentru care a fost în stare să-și trădeze apropiații, pe toți cei care i-au atras atenția că PSD nu poate fi vândut pe câteva orgolii rănite sau vanități accidentate. PSD, ca partid, este mult mai mult decât încearcă și reușește să înțeleagă Liviu Dragnea, liderul obișnuit să învețe pe de rost avertismentul ”cine mișcă, mișcă mort” dacă nu are ausvais de la cel care vrea să știe ”tot ce mișcă-n țara asta, râul, banul…”

ADI CRISTI