Poemul se scrie de unul singur

 

Ce este iubirea

pe când poemul se scrie

de unul singur

la foc automat?

 

Poate reflexul de a ține minte

că din iubire

se naște totul

de jur împrejurul meu

și tot din iubire

nașterea mea

a fost într-o zi de luni

 

sau de marți

de miercuri sau de joi,

de vineri sau de sâmbătă

căci duminică

pe atunci

nu se năștea nimeni

în afara lui Dumnezeu

era o zi de odihnă

lucrătoare.

Fantezie erotică

 

Pe când te iubeam

nu era nimeni prin împrejurimi

să vadă cum se tulbură cerul

și lacul cum seacă

 

nici pădurea în flăcări

nu avea cine să o observe

sau muntele de sare cum devenea

câmpie întinsă

sub trupurile noastre

 

totul se consuma în tăcerea ochilor închiși

eu te iubeam cu ochii închiși

și tu mă iubeai cu ochii închiși

doar iubirea încerca să ne privească în față

și să ne facă atenți:

– Deschide-ți ochii!

Nu vedeți cum călcați în picioare

mirosul florile de tei

și bălțile de după ploaie

în timp ce din rostogolire

apare în miez de noapte

curcubeul ?

 

Era doar o fantezie erotică

a cerului ieșit de sub ploaie

în timp ce noi ne iubeam

cu ochii închiși

Am aprins candela.

 

Am aprins candela în deșert!

La lumina ei

urmele tale duceau înspre mine

doar așa am reușit

să-mi văd chipul

sau poate era urma tălpilor mele

sau cântecul depărtărilor

care acum încep să ne-apropie.

 

Am aprins candela închisă-ntre palme

și am văzut deșertul

ca un trup de întins

era parte din tine de nisip strecurat

peste partea mea

de vânt înghețat

 

am aprins candela

și Dumnezeu și-a pus mâna la ochi

rătăcirea era o poveste de naștere

cu un popor îndemnat

să fie Începutul

Cuvântul salvat de tăcere

Palma dusă la ochi

sub formă de streașină

sau de orizont înfiat.

ADI CRISTI