LIBERTATEA PRIN DEMOCRAȚIE

Ura și disperarea încep să pună stăpânire pe societate. Vorbim, paradoxal, de reacția societății civile împotriva instituțiilor statului de drept. Se tot vorbește, din ce în ce mai pregnant, despre atacul asupra esenței Constituţiei României, prin astfel de amenințări, din ce în ce mai vizibile, din ce în ce mai agresive. Fără doar și poate statul este împotriva statului, statul este pus în situația de a se diviza, de a se împărți în stat bun și stat rău, în stat legal și stat ilegal. Ne  aflăm într-o mare dilemă din care se pare că nu mai ieșim. Nu știm în ce direcție să privim. Nu știm ce parte este partea noastră bună și de ce trebuie să ne ferim, de cine trebuie să ne ferim. Suntem atât de bulversați că nu mai avem puncte de orientare pentru ca toți cei care spun că sunt la dispoziția celor mulți, de la președintele Senatului, al doilea om în stat, la primarul general al Capitalei, via vocalii politicieni ai momentului, indiferent de culoarea politică pe care o reprezintă. Toți politicienii români ai momentului poartă în rucsacul lor ”bastonul de suspect”, de indezirabil, de posibil infractor dacă încăpățânarea lui aduce servicii doar celor pentru care el a depus jurământ, poporului român și nicidecum celor interesați a avea grabnice beneficii din actuala arhitectură a puterii. Într-o astfel de situație, ceea ce nu ne mai găsim este, fără doar și poate, echilibrul, stabilitatea, normalitatea. Mai amețiți și mai dezorientați decât suntem azi nu am fost niciodată. Suspectă pentru toți rămâne poziția ambiguă, fără reacție a președintelui Klaus Iohannis, mai ales că furnizorii unor astfel de aberații democratice sunt cei care au pus like lângă like și au construit victoria în alegeri a actualului președinte al României. Mai mult, președintele Klaus Iohannis se face vinovat că ”a dat nas lui Ivan” acestui tip de proteste, cu blocarea străzilor, printr-un periculos protest,  așa zis spontan, pregătit de la o săptămâna la alta. Ciudatul USR, partidul politic care a contrazis și continuă să contrazică istoria clasică a nașterii și creșterii unui partid politic, ne dă exemple vizibile și multiple de astfel de derapaje periculoase de la principiile regimului democrat, patinând periculos pe culoarul deja construit al anarhiei. Atacul, de această dată din interiorul Parlamentului, a instituției reprezentative a poporului român, în care este exercitată puterea legislativă, ne pune în situația de a privi neputincioși prăbușirea statului de drept în România. ”Neputința noastră” este dublată, încurajată și permisă datorită unei pasivități greu de înțeles. Timorarea cu care instituțiile în drept ale țării devin paralizate, inactive, greu de pornit în a-și face datoria lor constituțională, ne face să înțelegem că avem o mare problemă. Se așteaptă ca în România să se declanșeze un război fratricid. ”Tinerii frumoși și liberi” împotriva cetățenilor care înțeleg că valorile statului de drept sunt apărate de instituțiile abilitate cu această capacitate de a acționa sub autoritatea legii.

Evident că, întețirea acțiunilor de intimidare ale celor care ”vorbesc mult”, ale celor care atacă ”statul de drept” nu pot fi trecute sub tăcere, fie că ele vizează conducători ai administrației publice locale, din ce în ce mai vocali, din ce în ce mai prezenți în susținerea adevărului ce trebuie spus și asumat o dată și o dată și până la liderii politici deciși să provoace inevitabila tragere la răspundere a celor care au încălcat lega în loc să o aplice. După ce au început să cadă capete din rândul acestora, de la Florian Coldea, la Camelia Bogdan, de la procurorii Negulescu  la Eva, cred că trebuie să fim cât se poate de siguri că această caracatiță va fi ucisă.

”Grupul de atac rapid”, în care s-a transformat grupul USR din Parlamentul României, după circul produs la scenă deschisă în Camera Deputaților, de mai multe ori, s-a dovedit că este timpul să-și declare similitudini crase cu protestatarii din Piața Victoriei, propunându-și, nici mai mult nici mai puțin, să atace membri Parlamentului pe care strada îi identifică fiind ”PSD – ciuma roșie”. O astfel de acțiune este pasul pe care istoria  la mai făcut atunci când democrația a fost înlocuită cu dictatura și în Germania primelor decenii ale secolului XX.

Suntem astfel prinși în acest laț iluzoriu al unui stat democratic care se zbate, de câțiva ani, în brațele neputinței de a da poporului român dreptul la libertate, la acea libertate câștigată cu prețul sacrificiului tinerilor cu adevărat frumoși și liberi. Cred că aceste acțiuni de presiune și agresive ale celor care astăzi ocupă ilegal străzile ar trebui aduse în fața justiției, dar nu pentru a fi pedepsite, ci pur și simplu pentru a se arunca neghina, lăsându-se grâul curat și luminos al celor care vor cu adevărat să se bucure de valorile reale ale libertății prin democrație.

ADI CRISTI