LEGEA EGALĂ PENTRU TOȚI

Un nou spectacol de mahala parlamentară a fost pus în scenă de tinerii frumoși și liberi intrați cu acte în regulă în Parlamentul României.  Evident că spaima acestora, motivată de nevoia unei protecții reale a Justiției, i-a pus din nou în cea mai ridicolă situație de a manifesta de la înălțimea celui mai înalt for legislativ al țării. Din ce în ce mai multe dovezi vin să ne convingă că useriștii urăsc să citească proiectele de legi aflate în dezbatere sau pur și simplu îi doare în cot de așa ceva, ei acționând nu neapărat după cum îi duce capul, ci pur și simplu după cum li se spune, sugerează, comandă.

Verbele enumerate devin ridicole în comparație cu scenografia după care fiecare din cei ieșiți la bătaie nu sunt în stare să articuleze un rând inteligibil, cu ajutorul căruia să-și explice dezmățul de invective adresat celor care au la ei votul majoritar pe care îl îndeasă în spatele protestatarilor de conjunctură, cum altă dată mai era îndesată câte o țeapă, întru luare aminte.

Spectacolul grotesc, hilar și rudimentar nu ne ajut cu nimic, nu ne face mai buni sau mai drepți, chiar dacă, în zgomotul de fond se încearcă să se strecoare și astfel de mesaje, decontate apărării justiției d tot felul de ingerințe politice răuvoitoare și de nepermis. De fapt aici se află nodul gordian, pe care săltăreții nu și-l pot explica și nici măcar deznoda. Independența justiției este pusă în pericol de oamenii justiției. Împotriva acestei realități crude și greu de înțeles se dă războiul de afară, din stradă, dar și cel din interiorul Parlamentului, unde scena politică a fost modificată într-un adevărat câmp de luptă, acolo unde firava opoziție și-a maximizat prezența prin zbierete, urlete, dar și prin îndemnuri la crime imediate, așa cum liderul PNL s-a arunca efectiv în luptă, în urma strigătului său războinic: ”Să dăm pesediștilor la cap!”.

Unii cred că așa trebuie să se manifeste, alții consideră că datoria lor de aleși ai poporului este aceea de a face legi, de a construi legi noi sau de ale repara pe cele vechi, atunci când decizii ale Curții Constituționale a României sesizează abateri de la litera și spiritul Constituției, a unor articole din legile deja aprobate.  Amendamentul de neconstituționalitate, sesizat de CCR, nu se discută, nu se comentează, el trebuie grabnic reparat, astfel încât legea să fie pusă în cord cu prevederile constituționale ale statului democrat.

Zbenguiala în jurul acestei proceduri, orchestrată de zăbăucii națiunii, nu are nici putere de exemplu, nici putere de presiune, ea se consumă așa cum accesele de furie ale Tribunului colorau solemnitatea dezbaterilor din Parlamentul României.

Iată o temă pentru acasă dată tuturor celor care se schimonosesc penibil de la tribuna Parlamentului în fața națiunii. Să luăm în discuție reașezarea legislativă clarificată și adusă în acord cu prevederile constituționale, adoptată în ceea ce privește statutul magistraţilor, astfel încât noţiunea de eroare judiciară a fost redefinită. Potrivit raportului de admitere, art. 96 din legea nr. 303/2004 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare;

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, conform definiţiei acestora de la art. 991;

(3) Există eroare judiciară atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei:  a) a încălcat norme de drept material şi procesual, fapt ce a condus la încălcarea drepturilor absolute ale persoanei;

  1. b) prin încălcarea în mod vădit, incontestabil a normelor de drept material sau procesual, a soluţionat o situaţie litigioasă contrar realităţii faptice sau juridice ori a produs neregularitate în modul de desfăşurare a procedurilor judiciare, iar aceasta nu a fost remediată în căile de atac sau în procedurile prevăzute de lege, producând în acest mod o vătămare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se completează în materie penală cu cele stabilite de Codul de procedură penală, iar în materie civilă cu cele stabilite de Codul civil şi Codul de procedură civilă.

(5) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.

(6) Plată de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.

(7) În termen de 2 luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea prevăzută de alin. (6), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, potrivit procedurii prevăzute de art. 741 din Legea 317/2004.

(8) Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului Inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7), rezultă că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare al acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare.

(9) Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instantă, secţiei civile a curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.

(10) Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alin. (9) se poate exercita calea de atac a recursului la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(11) Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezenţei legi, condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Ce este rău în acest gen de clarificări, care îi aduc pe procurori și pe judecători în rândul oamenilor care trebuie să plătească atunci când greșesc? Evident că întrebarea nu poate fi confundată cu una retorică, atâta timp cât răspunsul îi include și pe ei în rând cu lumea care nu poate fi mai presus de lege, iar legea să fie egală pentru toți.

ADI CRISTI