24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Suntem deja în plin atac care a început să se consume în logica: toți lovesc în toți! În picioare rămân, pentru a conta în continuare, doar cei care nu au fost culcați la pământ.
Nu trebuie să ignorăm faptul că suntem în debutul poate a celui mai disperat an electoral. Un an pregătit să aibă loc pe fondul majorelor tensiuni, în care dușmănia de moarte a ajuns să fie aerul ce trebuie respirat, fără nici o altă concesie.
Deja nu se mai vorbește despre ai lor și despre ai noștri. Suntem blestemați să ne lovim între noi. Să exersăm lovitura mortală cu cei de lângă noi, care au aceeași credință politică, care trăiesc în același partid, pentru a fi cât se poate de explicit. Dușmanul și dușmănia nu mai sunt doar scenarii ale adversarilor, ele există mai aproape de fiecare din noi, aflați chiar sub aceeași umbrelă politică. Lupta pentru un loc de conducător, trebuie să recunoaștem, a lăsat urme adânci și uneori neînchise în partidele parlamentare. De fapt, cu cât partidul este mai bine cotat pe eșichierul politic cu atât pericolul dezbinării într-un anumit moment al evoluției sale este mai mare. PSD, de exemplu, cel mai mare partid post-revoluționar nu a fost scutit de fracturări, tensiuni, evadări, prăbușiri spectaculoase de lideri. Aceeași tensiune a instabilității ne-au oferit-o și liberalii, poate în reprize mult mai dramatice decât acelea de la social democrați. Restul partidelor sunt relative tinere, cu performanțe individuale modeste, ocupând doar lojele partidelor mici, care, în această continuau instabilitate, trădări și ”pacte cu diavolul”, gesturi imprevizibile și greu de gestionat, devin actori principali, obraznici uneori, dar de fiecare data imposibil de ignorat.
Să recapitulăm: avem un PSD măcinat de atacuri externe din partea opoziției, a lui Klaus Werner Iohannis, a liderilor de la Strasbourg și Bruxelles, dar și de atacuri din ce în ce mai consistente interne, călcâiul lui Alchile fiind de fapt călcâiul lui Dragnea, în jurul căruia se rotesc din ce în ce mai mulți corbi înfometați. Sondajele de opinie, chiar și așa, un PSD aflat în genunchi adună încă 34-38% din preferințele electoratului.
Partidul opoziției este asigurat de PNL, de fapt de umbra sfrijită a celui care a fost o data PNL, ajuns astăzi un partid în care a fost implantat ceea ce a mai rămas din jucăria lui Traian Băsescu (PDL) partidul cu ajutorul căruia fostul președinte al României timp de nouă ani, a aruncat românia în aer. Astăzi suntem obligați să ne recompunem țara, căutându-I părţile sfârtecat de explozia pe care au reușit să o declanșeze denunțarea statul paralel (numindu-I astfel nebunia protocoalelor care a permis arestarea oamenilor nevinovați, dar care încurcat pe cei aflați la putere în acel moment.
Astfel, în PNL sunt mai multe centre de putere, chiar dacă cel oficial a fost redus la nivelul competenţelor nesemnificative ale lui Ludovic Orban, un fel de ușier al partidului, care strigă ori de câte ori se apropie Klaus Iohannis de partid: ”Cine e generalul?! Hei, treziți-vă! Cine e Generalul?! Mai este pentru cineva un secret? Mai există printre noi cineva care nu știe să răspundă?! Treziți-vă! Vă întreb din nou, acum în șoaptă, să nu ne audă dușmanul: Cine e Generalul? Bă, neam de traistă: Io-ha-nnis! Țineți minte trei silabe:Io-Ha-NNIS! Klaus Werner Iohannis este conducătorul, generalul în slujba căruia am închinat partidul. Să nu avem discuții sau alte păreri. Partidul Național Liberal este pus în slujba președintelui. Să facă ce vrea domnia sa cu el. Să-l ducă la grădiniță, la munte, să-și facă lecțiile la fizică împreună, să-i dea covoarele de la Cotroceni la scuturat, să-l pună de planton schimbul III. Facă ce dorește cu PNL, numai să ne considere ”ai lui, liberali care știu să trădeze, dar nu l-am trădat!”
Lângă această baragladină politică mai risipesc timpul sub formă de grăunțe, necesare galinaceelor pentru procesul de ouat, Alina Gorghiu și Raluca Turcan, fără a-l ignora pe Vasile Blaga, cocoșul cu nume de cod Dulăul.
Liberalii, așa cum au ajuns ei de nesemnificativi, încep să acuze, o parte din ei, cei fără funcție sau misie, un deficit major de Crin Antonescu, pe când acesta și-a anunțat intenția de a reveni în PNL dar nu pe malurile Dâmboviței, ci în patria lui Manneken Pis,”omulețul pișăcios”, statuia de bronz din Bruxelles, care amintește de Un copil care a salvat Bruxelles-ul de la nimicire. În secolul al XVII-lea, la un moment dat, olandezii au vrut să dea foc cetății. Când au dat foc fitilului, un băiețaș pierdut, ce rămăsese în afara cetății, a urinat pe fitil, și astfel a rămas celebru. Pe ce a urinat Crin Antonescu? O întrebare pe care Ludovic Organ încearcă să o ascundă, refuzând astfel să stea în picioare.
La acest inventar de partide politice care contează, tinere sau nesatisfăcute, amintim: ALDE, USR, Pro România, PLUS și, evident, ”anticul” UDMR, despre care vom vorbi despre minusurile și plusurile lor.
ADI CRISTI
