ȚĂRIȘOARA MEA, ROMÂNIA!

Se pare că gestul lui Călin Popescu Tăriceanu de a dezlipi partidul (al cărui lider încă mai este) de PSD începe să producă efecte colaterale voinței sale de a-i pedepsi pe cei care nu au mai recunoscut înțelegerile privind susținerea la prezidențiale. Astfel, unda de șoc produsă de acţiunile lui Călin Popescu Tăriceanu și a ”tăricenilor” din partid a explodat pur și simplu în miezul ALDE, riscând astfel să spulbere partidul. Trebuie să ținem cont de o realitate ignorată de liderii de la centru, ALDE încă trăiește și mai are șanse reale de supraviețuire prin legăturile pe care acesta continua să le conserve în plan local, cu social-democrații.

Fantezia lui Călin Popescu Tăriceanu de a se îmbățoșa lângă Victor Ponta, încercând să forțeze imaginea unei alianțe electorală, care va conta în influențarea câştigătorilor, devine mai mult utopică decât realistă.

Șansa ALDE scade dramatic, fără ca altcineva să o influențeze, fără ca altceva să o spulbere, devenind doar rezultatul unui management politic dezastros. Deja la nivel central, ALDE propune o iminentă scindare în două falii, Falia Tărcieanu-Vosganian și aceea a lui Daniel Zamfir.

Primii văd doar în alianţa cu Pro România lui Victor Ponta salvarea ALDE, în timp ce grupul lui Zamfir crede că nu este în folosul ALDE să dai cioara din mână pe pasărea de pe gard, încurajând continuarea legăturilor cu PSD, atâta timp cât o altă alternative, oferită de realitatea politică a timpului present, s-a dovedit a fi doar înţelegerile cu Pro România. PNL. USR, Plus, s-au dovedit a fi ori neinteresate de oferta lăsată în aer liber a ALDE, ori ALDE nu ar face pasul sinucigaș înspre PNL, de exemplu.

Tensiunile create și menținute pe scena politică a țării a, în ultimii ani, au reușit să confiște în principal marjele de manevră ale formării alianţelor politice, semnalând doar drumuri înfundate, cu sens unic, greu de executat minime manevre credibile și mai ales necesare următorului pas. 

Această bâlbâială dramatică, vizibilă și greu de înțeles (decât dacă ea nu este rodul unui atac cerebral al celor care s-au obișnuit să ia decizii de capul lor, decizii care privesc, iată, soarta unei construcții politice, ce avea un grad semnificativ de simpatie popular) a aruncat în aer toate înțelegerile dintre actorii actuali ai scenei politice românești. NImeni, cel puțin deocamdată, nu mai riscă să facă pași laterali, cel puțin. Toți au încremenit în uimirea pe care PSD a provocat-o, arătându-și dintr-o data fracturile, care îl țin locului, care nu-i mai permit să dezvolte dansul potențialului câștigător sau cel puţin al celor care răspund la întrebarea cine este cel mai mare partid politică al țării. Deja, realitățile îl plasează pe locul doi, cu o detentă greu de apreciat dacă va rezista și atacului ce va veni din partea celui plasat pe locul trei (USR), într-o alergare care este condusă de PNL.

Chiar dacă o astfel de analiză are o marjă semnificativă de eroare, recunoscând că rezultatele se referă la un alt tip de alegeri (alegerile europarlamentare), în această mult calmată victorie a PNL, PSD nu a găsit resurse credibile de a convinge pe ceilalţi actori ai scenei politice, alții de cât cei adunați în jurul USR-PLUS, cu ajutorul cărora să contracareze explozia de bucurie a învingătorilor euro-parlamnetari. S-a mers pe acest trend fals al interpretărilor, trend care a fost amplificat de lipsa de performanță a ALDE la aceste alegeri, astfel încât, PSD fiind singur și mai apoi părăsit de ALDE, s-a trezit dezbrăcat în pielea goală de majoritatea care îl făcea funcționabil în ochii propriului său electorat.

De felul în care PSD va gestiona această forțată eliberare va depinde modul în care social-democrații își vor reveni, pas cu pas, reușind sau nu să-și găsească calea cea dreaptă de pe care a fost aruncat în această învălmășeală marca Klaus Werner Iohannis.

Actualul președinte este un model îmbunătățit (la toba de eșapament) al celui brevetat de Traian Băsescu, continuând să arunce țara în haos, evident cu zbaterea de rigoare al celui care are în meniul grijilor sale, la felul principal, țărișoara lui, România!

ADI CRISTI