CUM VOM FACE URMĂTORUL PAS

Liberalii continuă să ofere țării un aparent pragmatism. Ce atâta vorbă, ce atâtea discuții, să trecem la treabă! Au descoperit asumarea răspunderii guvernamentale ca instrument imediat de legiferare, astfel încât s-au pus pe treabă. Pretinsa ”vorbărie goală” este de fapt esența democrației, dreptul la opinie, dreptul la dezbatere. Din nou dezbaterea pentru liberali nu este drumul cel mai scurt dintre două puncte, chiar dacă această distanță parcursă imediat reprezintă libertatea de a vorbi, de a spune ceea ce individul crede, având cel puțin această șansă sau neșansă de a fi ascultat. Libertatea la opinie îi dă vorbitorului dreptul de a spune, iar ascultătorului dreptul de a replica. Acest câștig fundamental al democrației câștigată acum 30 de ani, este de fapt esența dezbaterii de idei, în urma căreia prin vot se ia măsura care să reprezinte o majoritate câștigătoare.
Iată de ce dezbaterea parlamentară reprezintă esența democrației, fundamentând straturile majorităţilor care contează.
Cea mai puternică lege a unui stat este legea bugetului de stat, lege care obligă guvernații să lucreze în folosul priorităților, pe care aleșii poporului le stabilesc, chiar dacă, pe fond, guvernanții fac legea pe care strategia lor guvernamentală o invocă. Este un fel de ”eu centrez, eu dau cu capul”. Dacă teoretic vorbind, Parlamentul este forul legiuitor, în timp ce guvernanții reprezintă puterea executivă, cei care sunt chemați să pună în practică legile trecute prin Parlament, în fond se poate observa pe parcursul celor 30 de ani că în marea majoritate a timpului guvernații au avut tot timpul o majoritate politică în Parlament care permitea Guvernului să facă ceea ce a decis el să facă, cu atât mai mult cu cât, ca o cutumă, liderul partidului de guvernământ era în același timp și prim ministrul guvernului.
Astăzi, în varianta pură liberală, Guvernul Orban are sau nu are o majoritate stabilă, ea înscriindu-se în jurul a plus/minus trei sau patru voturi peste numărul minim necesar trecerii sau demiterii guvernului.
Cu toate acestea, liberalii riscă aparent demiterea propriului lor guvern, exagerând forțarea norocului, bazându-se doar pe spaima social democraților, referitoare la declanșarea alegerilor anticipate. Spun aparentă deoarece la vremuri de nedreptate, poporul sare de partea celui mai slab, a celui defavorizat de aroganța și nesăbuința conducătorilor orbiți de setea de putere, greu de controlat.
Or, evitarea dezbaterii parlamentare pentru cea mai importantă lege a României, privind creșterea și descreșterea potențialului țării în ansamblul activității care este în stare să creeze produsul intern brut, precum și cheltuirea acestuia în folosul dezvoltării țării, a mult visatului trai mai bun, din ce în ce ”mai bun”, de la an la an, duce la o aruncare în derizoriu, ceea ce înseamnă superioritatea democrației în fața statului dictatorial.
Aparența ne pune în fața faptului împlinit. Nu se mai dezbate, se ia de bună cu titlul de obligatoriu doar gândirea care îi asigură guvernului votul politic parlamentar majoritar. Legiferarea prin asumarea răspunderii guvernamentale este benefică doar pentru un proiect de lege. Or, Legea Bugetului de Stat este un complex de legi care cuprinde întreaga activitate a țării, vizând toate sferele de activitate.
Față de o astfel de ”aroganță”, ce nu poate scăpa observației, trebuie să constatăm că, dacă în urma votului fără dezbatere iese tot ceea ce au gândit liberalii, atunci câștigul unei astfel de impuneri poate fi considerat câștigul de timp, scutirea țării de patru luni de stagnare, de încordare, de lupte pe baricadele democrației.
Chiar dacă este tentant acest câștig, nu putem să uităm că în dictatură era foarte ușor să conduci o țară prin impuneri de legi, decizii luate în numele unei singure gândiri, făcând rabat de la un controlul firesc și necesar al unui cap limpede care, în democrației este opoziția și societatea civilă. A ignora aceste filtre nu te trimite decât în zona din care o dată intrat nu mai ai ieșire, nu mai ai scăpare, ajungi să fii captivi al acestui defectuos mod de a interpreta câștigul de timp în detrimentul dezbaterii democrate, singura care îți poate garanta libertatea de a gândi și de a acționa în folosul majorității sănătoase.
Suntem deja pe marginea prăpastiei și doar de noi va depinde cum vom face următorul pas.
ADI CRISTI