POEMELE DE JOI DIMINEAȚĂ

Pot fi umbra poemului scris despre tine

Fă-mă să-mi simt umbra

legată de mine

cum se mai simte cuvântul

legat de poem

sau robul din mine

legat de iubire

Treci pe deasupra

a tot ce are și un dedesubt

fără ca cineva să te atingă

umbră de neatins

Scoală-mă

cum Lazăr a fost trezit

din mormânt

și lasă-mă să învăț să fiu pasare

cu aripa așezată pe părul tău despletit

învățat a fi zburător

cum mai poate fi o clipă de Înger

 

Cu mortul la groapă, despre buruieni și uitare

Mai viu decât mortul poate fi oricine

Poate fi orice

masa pe rotile poate fi

piatra străpunsă de floare  poate fi

orice sau oricine se mișcă

poate fi mai viu decât mortul

Dar

nu poate fi cineva mai viu

decât dusul la groapă

plâns cu întristare

și cu multe regrete strigate în șoaptă

El are de dus o viață în spate

cum la rându-i e dus pe umerii noștri

de vrednic ce-a fost într-atât

încât

să-i tragă armata salve în aer

Și multe coroane să-i acopere locul

în care dusul la groapă 

va fi mort de-a binelea

pentru totdeauna

Dat buruienilor și crudelor uitări

nici el nu va mai şti cine a fost

și ce va mai fi

în lumea aceea de dincolo

 

Poemul cuvântului de lut

Atât de adânc ești pătrunsă în mine

că nici un miner  nu te-a scos la lumină

De parcă ai fi doar ceea ce ești

și nu partea mea de pedeapsă divină

Doar eu reușesc să-ți mângâi tăcerea

și boarea foșnită în pașii ce-i crești

în lumea aceasta și-n lumea cealaltă

un pas de la diavol și doi îngerești

Suntem mai presus de ceea ce vrem

atât cât să ținem de mână oceanul

și valul să-l punem să se joace cu noi

și ziua în noapte își spânzură anul

Suntem doar cât  ne permitem să fim

cât de încăpător poate fi poemul născut

și câtă iubire mai avem de aprins

în ceea ce înseamnă cuvântul de lut

ADI CRISTI