POEME ÎN AȘTEPTAREA VIITORULUI

Am luat-o pe jos, printre cuvinte

E atâta tăcere între cuvinte încât
poate să încapă întregul deșert
și încă mai rămâne loc liber
pentru o altă tăcere, pentru un alt deșert

ce grea este vorba smulsă din aerul împietrit
și cât de rigidă îți cade mângâierea
cum mai cad stâncile peste turma aceea de oi

nici țipătul nu mai poate să le salveze
cum nici liniștea nu mai poate să-mi îmblânzească
tăcerile sticloase,
ascuțite, incomode de atâta nemișcare
tresărirea îmi pare umbra pe care tăcerea o face
în lumina ochilor tăi
ai grijă nu confunda liniștea cu tăcerea
în timp ce prima este forma pură a nemișcării
a ne adierii
tăcerea nu poate fi decât
răzvrătirea gândului prins între două silabe.

Am luat-o pe jos printre cuvinte
încercând să ies înaintea luminii
cu pâine și sare .

Dragoste cu internetul la tâmplă

Te-am ucis dorind să te țin cât mai mult în mine
fără ca să te fi sufocat…
Pur și simplu te-am strivit cu prezența
cum mai poate fi obturată fereastra
cu trupul tău îngrămădit în tocul acesteia
cum se mai îngrămădesc cărțile în rafturi de bibliotecă

pur și simplu te-am asimilat cu totul
asemenea unei sugative apăsată pe lacrima nimerită pe foia
pe care ar fi trebuit să-ți scriu o scrisoare
rămasă de nefolosit de când conectat fiind cu tine
ne depănam toate cele ce în scrisoare
ar fi devenit știri de mare secret
ce nu ar fi suportat ne povestirea lor.

Acum trăim o viață reală în direct
fără nici un ascunziș
fără nici o amânare
tot ce se întâmplă ține de noi
de viteze inimaginabile față de care
viteza calului de la poștalion rămâne
o simplă metaforă încifrată de neînțeles.

ADI CRISTI