ACEȘTIA SUNTEM, CU EI LUPTĂM

Nu putem să nu observăm că viața în jurul nostru continuă, într-o normalitate înfricoșătoare, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit în timpul prezent. Avem acea libertate de a decide ce este mai bine pentru noi, de parcă „NOI” am fi și restul lumii, nu numai persoana fizică atât de necesară în statistică, sub forma de ”pe cap de locuitor”.
Indiferent de pericolul care ne paște, indiferent de gravitatea acestuia, care se măsoară direct în moarte – ajunsă în casele noastre, fie sub formă de Covid-19, fie sub formă de ape dezlănțuite, suntem parcă blestemați să ne punem piedică, să ne dăm ghionturi, să fim conștienți că ceea ce se întâmplă cu noi nu ne face bine, nu este ceva în regulă, fiind practic condamnați la sinucideri în masa, atâta timp cât ”singuri ne tăiem creanga de sub picioare”. În locul unității, solidarității, scena politică dâmbovițeană este anchilozată în aerul irespirabil al conflictelor politice, fără de care nimic nu poate să miște, nimic nu are siguranța de a ajunge la mal, sau cel puțin la mâna întinsă de pe mal. Această speranță a salvării a demonstrat că este o gură de rechin cu dinții ce sfâșie orice încercare de cuprindere, de susținere, de solidarizare pe tema ajutorului dat și primit benefic, în ideea unirii eforturilor în direcția exclusivă a salvării.
Evident că, vorbim doar despre bune intenții, la nivel macro, fără a uita că hachițele, inerente luptei politice, sunt de fapt acel catalizator care ne dă viața peste cap, care ne amestecă într-o nefirească buluceală, în vreme de pandemie, de război cu virusul invizibil ochiului liber.
În tot acest timp al prezentării mușchilor, în parcările partidelor politice care contează sau, mai corect spus, care încă mai contează, nu pot fi evitate loviturile ineficiente date chiar sub centură, singurele în măsură să scoată icnete și țipete, atenționând astfel durerea că este timpul vaietelor și mai ales a tăvălirilor profesioniste, pe jos, sub formă de zvârcolire.
Chiar dacă vorbim mai mult despre ceea ce se întâmplă în pătrățica politică parlamentară, despre conflictual vizibil și neinspirat între Putere și Opoziție, la vreme de pandemie Covid-19, nu putem să nu ținem cont de încercările inconștiente și disperate de a rămâne în centrul atenției, sub forma partidului care își joacă ultima carte pentru binele cetățeanului, încercând astfel să îmbunătățească imaginea prăbușită a PSD, partid în care s-a tras din toate pozițiile, din exterior, dar și din interior.
Nu știu dacă strategia PSD, de a promova o moțiune de cenzură, în prima zi de după ieșirea din starea de alertă, va fi una câștigătoare sau cel puțin inspirată, acum când mai sunt trei luni până la alegerile locale! Dacă PSD va ajunge, să spunem, la guvernare, atunci va fi obligat să repare la foc automat, toate promisiunile făcute înainte de a pierde puterea, pe care PNL le-a ignorant sau pur și simplu nu a fost în stare să le respecte, chiar dacă respectarea legilor îi obligau.
Se vorbește astfel, din ce în ce mai aplicat, despre moțiunea de cenzură, singura cale prin care guvernul Orban poate fi teoretic schimbat. Spun teoretic și nu în fapt, pentru că președintele Klaus Werner Iohannis ne-a demonstrat că este maestrul tragerilor de timp, reușind să mențină în Palatul Victoria același guvern, este adevărat cu puteri reduse.
Tot în același dulce stil social-democrat nu putem ignora atacurile din interiorul partidului aplicate de către Eugen Teodorovici, acest Hopa Mitică al pesediștilor, care nu pierde nici un moment să apară ca țânțarul pe fruntea liderilor, provocându-i pe aceștia să se ia la palme, cu vădita intenție de a se feri de înțepăturile usturătoare ale ţânţarului. Ce se va întâmpla? Cum v-a fi gestionată această tăvăleală, ce trebuie să țină cont nu numai de bunul simț, cât și de distanțarea fizică, datorată noului coronavirus? Sunt întrebări la care Maricel Ciolacu nu este încă pregătit să răspundă, decât la nivelul bunelor intenții gândite pe structura alternanţei la guvernare:
„Avem 202 de semnături pentru demiterea guvernului. Noi sperăm să avem un număr impresionant de voturi”, a afirmat Maricel Ciolacu. Liderul PSD a evitat să spună cine va fi propunerea de premier.
,,O să discutăm în interior. (…) Haideţi să depunem moţiunea – am anunţat că o depunem, e o certitudine, indiferent ce spun anumiţi colegi sau analişti, că sunt eu înţeles -, asta e treaba opoziţiei, să depună moţiune de cenzură. (…) Categoric, în momentul în care va trece moţiunea, PSD va avea o alternativă şi un program economic, pe termen scurt, până la alegeri, coerent şi explicat atât preşedintelui, cât şi românilor”.
Ciolacu a mai afirmat că în acest moment guvernul nu mai are credibilitate și  i-a învinuit pe liberali că au tăiat orice posibilitate de dialog politic.
„Am mers la preşedinte şi am propus un guvern de uniune naţională. Părerea mea e că era cea mai bună soluţie, la acel moment, pe o perioadă limitată, toate forţele politice să-şi asume această pandemie, epidemie şi toate eforturile. Credibilitatea ar fi fost cu totul alta; toată lumea trăgea în aceeaşi direcţie şi chiar îi ofeream un confort preşedintelui. (…) Marea problemă a guvernului în acest moment (…) e că nu mai au niciun fel de credibilitate”, a afirmat Ciolacu.
Referindu-se și la prelungirea stării de alertă, liderul PSD a precizat că partidul așteaptă data de 25 iulie, când CCR ar trebui să tranșeze sesizarea de posibil conflict constituțional între Parlament și Guvern cu privire la faptul că Executivul a adoptat o Hotărâre pentru prelungirea stării de alertă fără a cere încuviințarea Legislativului.
Aceștia suntem, cu ei luptăm!
ADI CRISTI