De la trandafir la imortele

 

Țin floarea în mână

cum Moartea își ține coasa

dar nu pentru a pune capăt zilelor

ci pur și simplu pentru

a o vântura deasupra capului

ca pe un steag de luptă

marcând cuceririle:

 

Floarea de Nu mă uita

sau floarea de mac,

Trandafiru

în corola căruia se ascunde măreția:

 

Mă ridic pe tulpinile lor

ca degetele palmei desprinse ghilotinei

Din întunericul pământului

Floarea se aruncă în aer

fără a se înălța deasupra:

 

Peste mormânt

plânse sunt florile de câmp

culese de brațele tale ce-ți apleacă trupul

într-o cumpănă stilizând îngenuncherea…

 

În pământul reavăn prin care încep să tresar

nu sunt alăptate semințele florilor adorate

dacă nu vrei să-mi tulburi veșnicia

dacă nu vrei să vezi cum îmi stă

în chip de imortele!