Ministerul Culturii îndeamnă autorităţile administraţiei publice să susţină manifestările dedicate lui Ciprian Porumbescu

„Astăzi se împlinesc 140 de ani de la moartea marelui violonist, compozitor şi teolog Ciprian Porumbescu. Emblematicul artist s-a stins din viaţă la doar 29 de ani (6 iunie 1883), de tuberculoză, în satul Stupca, cel care, în onoarea sa, îi poartă numele. A lăsat patrimoniului universal o moştenire impresionantă, spre învăţare şi folos generaţiilor următoare, reuşind să surprindă în creaţia sa esenţa şi autenticul sufletului românesc”, a transmis, marţi, Ministerul Culturii.

Ministerul reaminteşte că anul pentru a promova viaţa şi opera compozitorului român, anul 2023 a fost instituit drept „Anul Ciprian Porumbescu”.

„În acest an, marcăm 170 de ani de ani de la naşterea lui Ciprian Porumbescu şi comemorăm 140 de ani de la moartea sa. Pentru a aniversa şi promova viaţa şi opera compozitorului român, una dintre personalităţile de seamă ale culturii noastre, anul 2023 a fost instituit Anul Ciprian Porumbescu. Astfel, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot susţine logistic şi material manifestările culturale, artistice sau educaţionale dedicate celebrării vieţii şi operei sale”, mai transmite Ministerul Culturii.

***
Ciprian Porumbescu s-a născut la data de 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, în familia modestă a preotului Iraclie Golembiovski şi Emiliei Clodniţchi, de origine poloneză. A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, pentru a-l continua, peste ani, la Viena.

A fost unul dintre patrioţii care, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna (1871), a participat la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, impresionând asistenţa cu interpretarea sa la vioară.

Între 1873 şi 1877 studiază teologia ortodoxă la Cernăuţi, după ce trecuse cu bine examenul de maturitate, în 1873. După înfiinţarea, la Cernăuţi, a societăţii studenţeşti „Arboroasa”, după numele vechi al Bucovinei, Ciprian Porumbescu a fost cel care i-a compus imnul, a condus corul societăţii culturale şi a fost ales preşedinte în ultimul an de seminar.

„Arboroasa” nu a fost privită cu ochi buni, chiar de la început, de către stăpânirea austriacă, din cauza activităţilor considerate mult prea patriotice. De altfel, activitatea sa politică îi atrage lui Ciprian Porumbescu arestarea pentru o perioadă de trei luni. În urma condiţiilor vitrege din temniţă, s-a îmbolnăvit grav de tuberculoză.

Datorită unei burse, şi-a continuat studiile, între anii 1879 – 1881, la „Konservatorium fur Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. În perioada vieneză dirijează corul Societăţii Studenţeşti „România Jună” şi scoate, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. A revenit în ţară, unde la data de 11 martie 1882 a avut loc premiera operetei sale „Crai nou”, piesa în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei lui Vasile Alecsandri, bucurându-se de un succes imens.

Viaţa şi activitatea sa au fost imortalizate de către regizorul Gheorghe Vitanidis, care a realizat între anii 1972 şi 1973 filmul artistic „Ciprian Porumbescu”, în două serii, cu Vlad Rădescu în rolul marelui compozitor. AGERPRES