Adi Cristi
Adi Cristi

DATUL LA ŢURLOAIE ÎN USL

Încă se mai joacă pe tema referendumului. Deja intrăm în zona speculaţiilor şi a gafelor impardonabile, ridicole şi chiar umilitoare pentru cei care au plătit biletul prin votul din decembrie 2012.

Parlamentarii celor 70% au ajuns să-şi dea la picioare (se poate citi şi ţurloaie), călcându-se unul pe celălalt, inclusiv pe bătăturile cutumelor, care au început să le dea dureri de cap şi să-i strângă la gât, cum numai un ştreang te mai poate sugruma.

Comisiile juridice votează pentru referendumul lui Traian Băsescu, gândind să repete referendumul din 2009, privind numărul de parlamentari şi acceptarea unui parlament unicameral. Faptul că votul în parlament, de această dată, era un vot consultativ, i-a făcut pe cei de la PSD şi UNPR să voteze pentru, în timp ce PNL şi PC   au votat împotriva organizării acestui referendum.

Pentru prima oară nu a funcţionat mesajul în USL. PSD şi UNPR s-au arătat surprinse că PNL şi PC nu au respectat o hotărâre a USL prin care s-a decis să se voteze pentru organizarea acestui referendum de către preşedinte (sic!), fără a oferi o explicaţie credibilă, chiar dacă Constituţia, de această dată, pentru un motiv privind în fond revizuirea constituţiei, schimbarea unor articole existente în Constituţie, interzice preşedintelui o astfel de întreprindere. Titlul VII, Articolul 150, Aliniat. 1 precizează explicit că iniţiativa unui astfel de demers o are preşedintele doar la propunerea guvernului, care îi solicită să iniţieze o astfel de consultare a poporului, acesta neînscriindu-se în prevederile constituţionale prin care preşedintele poate iniţia un referendum pentru o problemă de interes naţional. „ARTICOLUL 150 – Iniţiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum si de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.”

În acest caz, preşedintele Traian Băsescu nu a fost luat în seamă de nimeni cu o astfel de propunere, ceea ce nu scuză gafa monumentală făcută de parlamentarii PSD şi PUNR, blocaţi în coabitare ca între etajele unui zgârie nori.

Nevoia firească de linişte, de concentrare maximă pentru guvernarea ţării în condiţii de maxim profesionalism, nu poate să decapiteze lupta politică, chiar şi numai pentru că Traian Băsescu nu stă cuminte, nu stă degeaba, nu are astâmpăr, nu este sincer nici cu adversarii şi nici cu aliaţii  Acesta este el, „preşedintelui jucător”, care nu are astâmpăr, nu are stare, nu s-a decis să iasă sau nu din politică, să meargă sau nu pe mare sau la catedra şcolii sale de politicieni făcuţi şi prefăcuţi după chipul şi asemănarea lui.

Cu un astfel de adversar cunoscut, PSD s-a simit obligat să respecte un pact de coabitare care, pur şi simplu, i-a frânt aripile pe scena politică a ţării, lăsându-şi în ofsaid aliaţii, decişi să meargă până la capăt, să-i dea lui Traian Băsescu nu numai bătăi de cap, dar şi teme pentru acasă, să-l ţină ocupat, să nu-i ofere timp pentru inevitabilele sale mânării politice, specialitatea „bărcii marinarului”.

Cred că de această dată PSD s-a complicat cu un jalnic „joc de glezne”, cu ajutorul căruia ar fi dorit să-i facă surprize, surprize lui Traian Băsescu, de această dată pe considerente de procedură în care, culmea ghinionului s-au încurcat parlamentarii lor în ele, votând ceea ce ei de fapt au respins în toate declaraţiile şi, mai ales, în proiectul revizuit al constituţiei, păstrând bicameralismul în Parlamentul României. Vai de cap atunci când eşti atent doar la picioare.

ADI CRISTI