24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Ne apropiem de acel moment istoric ce a demonstrat încă o dată ce însemană să fi altruist în interesul națiunii. Iașii au reușit să treacă peste acest examen, demonctrându-și valorile sale profund naționale. Dacă în trecut exista o dispută mai mult de orgolii sau de lucruri pragmatice în a numi capitala Moldovei, după Revoluția Română la la 1848, gânditorii neamului au adus în actualitate, tot mai pregnat, nevoia de unire în spațiul limbii române, spațiu populat unitar de obiceiurile, tradiția, nevoile, durerile, rănile comune, a căror vindecare s-a dovedit a fi ”unirea-n cuget și-n simțiri”, dar și între hotarele firești ale ”celui mai mare popor de la gurile Dunării”.
Oricum, spațiul acesta nu a fost unul al tihnei și al bunăsătorii, el aflându-se ”la răscurce de interese”, în calea acelor popoare cu nerv de cotropitor. Fiecare din cele opt provincii istorice sau împreună nu au ezitat ”să-și slaveze țara de sub talpa cotropitorului”, fără a exista o clipă de rătăcire, în urma căreia și noi să devenim cotropitori, asupritori de neam și de alte țări. Această ”retragere” în bunul simț național, încă prezent în spațiul mioritic și în părțile lui adiacente, de dincolo de Carpați și până la ”marea cea mare”, a oferit poporului român șansa de a fi un popor demn, în care valorile sale au capacitatea de a se auto-conserva, de a se auto-apăra, în fireasca și înțeleasa ”diviziune a muncii”, prin care ”fiecare știe ce are de făcut”, acționând la momentul potrivit instaurând limita decisivă a lui ”pe aici nu se trece”.
Momentul Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a dat voie Iașilor să se remarce decisiv întru dragoste față de țara ce încă nu-și primise botezul oficial al recunoașterii Marilor Puteri ale Europei. A dat voie ieșenilor să fie la fel de blânzi și de primitori, de înțelegători și de înțelepți, cum, de altfel, au dat dovadă și față de întreaga creație spirituală a spațiului acesta binecuvântat de Dumnezeu să țină împreună ceea ce restul țării nu a reușit să adune. Aici, la Iași, s-au întâlnit cele mai progresiste idei, cei mai de valoare intelectuali ai vremii, aici au lucrat împreună în interesul Principatului, al țării, toți cei care au demonstrat în timp că au în plus calitatea și capacitatea de a gândi pentru țară, pentru comunitate și, dacă le mai rămâne timp, și pentru ei. Intelectualii Iașilor au fost și încă mai sunt adepții principiului de a se simții ei bine, prin binele făcut ceiluilat de lângă ei. Și, lângă ei, nu au încăput doar vecinii, doar locuitorii orașului, ci a încăput întregul popor român adus, în cele din urmă, între grnaițele firești limbii române, chiar dacă astăzi se observă încă o parte sângerândă de despățire nedreaptă. Nu vreau să induc în argumentare posibilul meu partizanat, rostind și scriind despre particularitățile omului de cultură din spațiul ieșean. Ceea ce aș dori să se rețină este faptul că aici, la Iași, de fiecare dată când se gândește un proeict acesta este construit în deplinătatea dimensiunii sale naționale și, în ultima vreme, europeană.
Dacă la 24 inauarie 1989 am pierdut, ”de bună voie și nesiliți de nimeni”, calitatea de capitală de drept a României. De această dată nu mai dorim să facem nici un gest de bunăvoință și de bună-creștere și să cedăm altuia calitatea de capitală cultural europeană, chiar dacă această ultimă recunoaștere este una mai mult simbolică, decât una profundă și definitivă. Iașii au demonsrtat de-a lungul vremii că sunt în stare să-și consume și bucuriile și tristețile fără a pricinui pagube colaterale celor din apropiere sau îndepărtare. Decența și mai ales demnitatea, corectitudinea și umanitatea au dat voie Iașilor să fie înțeles nu doar ca un teritoriu, cât mai ales ca spiritul românesc ce este în stare să dea direcția bună întregii țări, întregii națiuni.
Să nu se înțeleagă greșit. Nu este vorba nici de ambiție prostească, nici de orgolii rănite și nici măcar de paranoia invidiei. Este pur și simplu nevoie de această punere la punct a unei realități care derapat înspre superficialitate, gogomînie și multă, dar multă, impostură.
