DEJECȚII POLITICE

Fără nici o excepție cei care sunt sau au trecut pe la guvernare au fost dintotdeauna ”cei răi”, în timp ce opoziția a pozat invariabil ca ”fată mare”. Trecerea din Palatul Victoria în zona protestelor antiguvernamentale din piața publică sau din piața publică în Palatul Victoria, oferă politicienilor această schimbare profundă de atitudine. Pe când își asumau guvernarea, alături de social-democrați, liberalii fulgerau împotriva celor care ”au dus țara de râpă”, nimeni alții decât politicienii din PDL, parte dintre ei strecurați pe sub ușa Partidului  Mișcarea Populară. Alianța astfel creată, chiar dacă este absurdă, nu mai miră pe nimeni, într-o țară pe care unii au denumit-o Absurdităţi.

Trăim cele mai penibile clipe pe care le-a avut de gestionat cei care și-au asumat această responsabilitate, fie că au fost, au ajuns sau au rămas la putere, fie că se află în prea fericita opoziție.

Trăim în dezbinare, în ură și dușmănie în timp ce , la toate descinderile noastre în biserică, învățăm ”să ne avem ca frații”, să nu trăim în dușmănie, să nu ripostăm la palma primită, ci să întoarcem și celălalt obraz în fața oricărei provocări. Cred că singura noastră salvare, de fapt, singura noastră șansă de a ne trezi, ne este oferită de sancționarea clasei politice prin vot. De această dată, votul va trebui ”să dea de pământ” cu toți acești farisei, care nu fac altceva decât ”să se dea de ceasul morții”, doar pentru a-și salva destinele lor incerte.

Toți acești scamatori politici nu mai trebuie să aibă acces liber la interesul național, cu atât mi mult cu cât au demonstrat un sfert de secol că trăiesc o mare confuzie în ceea ce priveşte dimensiunea națională a grijii față de aproapele tău.

Lipsa de condescendență, de compasiune, lipsa unei decențe minime, atunci când ar fi trebuit să acționeze în numele celor mulți, numiți în literatura de specialitate alegători, au dus la aceste blocaj în urma căruia încrederea cetățeanului în statul de drept s-a apropiat de un minim istoric.

Trebuie să luăm în seamă și observația, de altfel de bun simț, prin care se constată că trăim una dintre cele mai grave disoluții ale autorității statului. Încrederea a atins cotele minime atunci când este vorba despre instituțiile pe care oamenii ar trebui să le simtă aproape, să simtă că funcționează în apărarea lor și nicidecum să fie hăituiți de acestea, doar pentru a face pe plac celor care i-au numit în funcții, le-au semnat decretele de numire.

Nu putem să ne facem că nu-i cunoaștem. Ei sunt: Traian Băsescu, Crin Antonescu, (cel care și-a vândut interesul personal, de familie, prin sacrificarea celei mai puternice alianțe, care a primit votul majoritar al românilor, USL – 70%), Klaus Iohannis, continuatorul sistemului politic al lui Traian Băsescu, adăugându-i astfel și pe Vasile Blaga, Elena Udrea, Monica Macovei. Încercarea de a recompune pe picior fosta Alianță ”Dreptate și Adevăr” (PD-PNL) sub o nouă denumire Alianța Creștin Liberală, ține mai mult de strategia ”pe dinafară-i vopsit gardul și-năuntru-i leopardul”.

Nimeni nu cred că va mai da câștig de cauză celor care au tăiat în carne vie din poporul român sau celor care au strigat din toți rărunchii împotriva acestora, pentru ca, mai apoi, din motive de tip OZN, au făcut tot posibilul să se prindă din nou în Hora Unirii și democrat-liberalilor și liberal, pentru a trece peste miezul nopții de la liberali la populari europeni, acolo unde doamna Văleanu, soția lui Crin Antonescu, avea să primească binecuvântarea funcției de vicepreședinte al Parlamentului European. Să sacrifici un partid politic, de fapt primul partid politic din România, înființat în 1875, doar pentru a mai aduce câțiva talanți în plus în visteria familie este nu doar  abject, ci și descalificant atât pentru Crin Antonescu, cât și pentru întreaga conducere a PNL, care și-a însușit ideea. Poate și de aceea, astfel de atitudini, coroborate cu ieșirile frivole și hormonale ale Elenei Udrea, pe care nu cred că o mai poate liniști cineva sau ceva , simplifică la maxim oferta politică pe care electoratul va trebui să o studieze. Cu siguranță că nu vor mai fi aleși astfel de scursuri politice, atâta timp cât vremurile au demonstrat că mirosul pestilențial și mai ales gradul major de infecție politică lor li se datorează. Deci, în primul rând, ca o protecție sanitară, astfel de dejecții nu vor mai trebui aduse în prim planul scenei politice, ele vor trebui depuse în spațiile special amenajate, pentru a se evita infestarea generală a terenului, a aerului și mai ales a comunității și așa prea greu încercată.